În timp ce liderii mondiali se întâlnesc la conferința ONU privind oceanele, președintele Franței se confruntă cu critici dure pentru lipsa de acțiune în a interzice pescuitul industrial în zone protejate. Un summit important, o dilemă delicată Orașul Nisa a găzduit în weekend un eveniment crucial pentru viitorul oceanelor. Summitul ONU pentru oceane (UNOC) a fost organizat împreună de Franța și Costa Rica. Scopul principal al reuniunii a fost protejarea biodiversității marine și obținerea ratificării unui tratat internațional de către cel puțin 60 de țări. Un pas esențial pentru atingerea obiectivului global „30×30”, adică protejarea a 30% din oceane până în 2030. Totuși, în timp ce Emmanuel Macron pledează pe scena internațională pentru protecția mărilor, acasă, în Franța, se confruntă cu presiuni din partea industriei de pescuit – mai ales în ceea ce privește pescuitul industrial în zone protejate. Ce înseamnă pescuitul industrial în zone protejate și de ce este controversat? Metoda de pescuit industrial presupune tragerea unui năvod greu pe fundul mării, ceea ce afectează ireversibil ecosistemele marine. Chiar și în așa-zisele zone marine protejate (MPA) din Franța, această practică este permisă, ceea ce a atras critici dure din partea organizațiilor de mediu. Deși Franța declară că 33% din apele sale sunt protejate, un raport al organizației Oceana susține că doar 0,03% sunt protejate cu adevărat. Restul permit activități precum pescuitul industrial în zone protejate, contrar recomandărilor internaționale. Pescarii francezi: „Ne trimit la muzeu” În portul Saint-Malo, pescarii locali sunt îngrijorați. Laurent Mevel, un pescar cu tradiție, spune că aceste măsuri de conservare riscă să distrugă o industrie deja fragilă. „Ne transformă în exponate de muzeu”, spune el. „Noi doar vrem să muncim.” Familia Mevel pescuiește de generații în apele din largul Bretaniei. Acum, însă, se tem că interdicțiile vor aduce sfârșitul meseriei lor. „Dacă nu mai pescuim noi, peștele va veni din Irlanda sau din Scoția. Și va costa mai mult.” Presiune politică și ecologică Macron este prins între două tabere: pe de o parte, comunitatea științifică și ONG-urile care cer interzicerea traulării în zonele protejate, iar pe de altă parte, industria de pescuit care amenință cu proteste și chiar susținerea extremei drepte în alegeri, dacă vor fi adoptate măsuri dure. Un grup de 60 de oameni de știință i-a transmis o scrisoare deschisă lui Macron, criticând faptul că Franța nu se ridică la nivelul altor țări europene, cum ar fi Suedia sau Marea Britanie, care au început deja să interzică traularea în MPA-uri. Încotro se îndreaptă Franța din acest punct de vedere? Până acum, Palatul Élysée a declarat că va face „un anunț important” în cadrul summitului. Deși Macron este apreciat pentru opoziția sa față de mineritul marin în apele adânci, lipsa unor măsuri clare împotriva pescuitului industrial în zone protejate afectează credibilitatea Franței pe scena internațională. Jean-Pierre Gattuso, cercetător la CNRS, spune că această contradicție este un „punct negru” în politica de mediu a Franței. „Este inacceptabil ca traularea de fund să continue în zone care ar trebui să fie santuare pentru biodiversitate.” „Lista rușinii” și conflictul dintre pescari și ecologiști Organizația Bloom, o fundație ecologistă, a publicat o listă cu aproape 4.000 de vase franceze care pescuiesc în zone protejate. Printre acestea se numără și nava familiei Mevel. Laurent spune că a fost etichetat pe nedrept: „Facem același lucru ca și ceilalți. Doar pentru că barca noastră e cu 10 cm mai lungă, suntem considerați industriali.” Pe de altă parte, ONG-urile atrag atenția că aproape 30% din peștii pescuiți astfel provin din specii deja suprapescuite. Așadar, conflictul nu este doar despre reguli, ci despre viziuni diferite asupra viitorului oceanelor. Poziția oficială a lui Macron la conferință În discursul său de la summit, Emmanuel Macron a subliniat urgența crizei marine, declarând: „În timp ce Pământul se încălzește, oceanul fierbe.” El a pledat pentru un „parteneriat deschis” în cercetare și știință pentru protejarea oceanelor, adăugând că biodiversitatea și clima „nu sunt chestiuni de opinie, ci fapte stabilite științific.” Macron a confirmat și că Tratatul pentru Apele Internaționale (High Seas Treaty), semnat în 2023, a ajuns la numărul necesar de ratificări pentru a putea intra în vigoare – un obiectiv major al conferinței. Mesaje ferme împotriva mineritului marin și a exploatării excesive Macron a cerut totodată un moratoriu internațional asupra mineritului în apele adânci, descriind exploatarea fundului oceanic drept „o nebunie distructivă pentru biodiversitate”. Declarația sa vine într-un context tensionat, în care unele țări, precum SUA, par să grăbească autorizarea unilaterala a acestor activități. În paralel, organizații precum Oceana au atras atenția că, în 2024, peste 100 de traulere au fost înregistrate pescuind în parcurile marine naturale ale Franței – ceea ce subliniază prăpastia dintre declarațiile politice și protecția reală a mediului marin. Reacția BLOOM: „Cea mai mare escrocherie de mediu a lui Macron” Organizația BLOOM, una dintre cele mai active și respectate ONG-uri din Europa în domeniul protecției mediului marin, a acuzat guvernul francez că își construiește imaginea internațională pe o falsă promisiune. Specializată în cercetare, advocacy și campanii împotriva pescuitului distructiv, BLOOM a jucat un rol esențial în obținerea interdicției privind traularea în adâncime în UE. Potrivit organizației, zonele desemnate acum drept „puternic protejate” erau deja închise traulării de fund din 2017, în urma eforturilor societății civile și a reglementărilor europene. BLOOM numește această strategie „cea mai mare escrocherie de mediu a lui Macron” și avertizează că astfel de gesturi compromit credibilitatea Franței în fața partenerilor internaționali și a comunității științifice.