70 de rinoceri erau ținuți captivi la o fermă din Africa de Sud. Animalele sălbatice, salvate și relocate în Parcul Național Akagera

Transportarea celui de-al doilea cel mai mare mamifer terestru de pe glob – rinocerul – până în centrul celui de-al doilea continent ca întindere nu reprezintă deloc o operațiune simplă. Cu toate acestea, la începutul lunii iunie, un grup impresionant de 70 de rinoceri albi sudici, crescuți în captivitate, a fost relocat din Africa de Sud în Parcul Național Akagera din Rwanda. Această acțiune face parte dintr-un amplu proiect de reintroducere în sălbăticie, menit să refacă populațiile de rinoceri în zone unde aceștia au dispărut.

70 de rinoceri au fost eliberați în Rwanda

Pentru a parcurge cei aproximativ 3.400 de kilometri până la noua lor casă, a fost pusă în mișcare o logistică extrem de complexă. Animalele au fost transportate în lăzi special construite pentru a le asigura siguranța și confortul, utilizându-se macarale pentru încărcare, camioane pentru deplasări terestre și chiar un avion cargo Boeing 747 pentru zborul internațional. Întregul demers a necesitat o coordonare meticuloasă între echipe de veterinari, ecologiști, transportatori și autorități locale, toate unite de scopul comun al conservării acestei specii vulnerabile.

“Mutarea a 70 de rinoceri pe un alt continent este un demers riscant. Până acum, animalele par să se adapteze bine la noul mediu. Toate rapoartele sunt pozitive”, a declarat Martin Rickelton, șeful departamentului de translocații al organizației African Parks. Aceste animale impunătoare provin dintr-un program controversat de reproducere inițiat în anii 1990 de dezvoltatorul imobiliar John Hume, scrie CNN. 

John Hume, un cunoscut susținător al legalizării comerțului cu coarne de rinocer, a pus în aplicare o strategie controversată, dar bine intenționată: a colectat, de-a lungul anilor, un stoc considerabil de coarne, recoltate printr-o metodă nedureroasă, care nu a provocat suferință animalelor.

Animalele sălbatice erau captive la o fermă din Africa de Sud

Ideea sa era ca, prin crearea unei surse legale de coarne, să diminueze cererea de pe piața neagră și, implicit, să reducă motivația braconajului. În același timp, Hume spera ca vânzarea legală a coarnelor să asigure fonduri necesare pentru protejarea speciei.

Citește și: Rinocerii au dispărut din Uganda acum 40 de ani. Acum, o fermă privată găzduiește aproape 50 de exemplare

Pentru a susține această viziune, Hume a investit peste 150 de milioane de dolari – o mare parte direcționați către măsuri stricte de securitate, echipamente de supraveghere și îngrijire zilnică pentru o populație imensă de rinoceri crescuți în captivitate. Cu toate acestea, în lipsa unei piețe legale recunoscute internațional pentru comerțul cu coarne, inițiativa s-a confruntat cu mari dificultăți financiare.

Salvarea a venit din partea African Parks, o organizație non-profit specializată în conservarea biodiversității

În 2023, ajuns într-un punct critic, Hume a fost forțat să scoată la vânzare întreaga sa proprietate: un teren de aproximativ 8.000 de hectare și o populație de 2.000 de rinoceri.

Cu toate că oferta era unică în lume, nu a atras niciun cumpărător. Salvarea a venit din partea African Parks, o organizație non-profit specializată în conservarea biodiversității, care administrează 23 de arii protejate în Africa. Fără a face publică suma tranzacției, organizația a preluat responsabilitatea întregului proiect, cu un obiectiv ambițios: eliberarea treptată a rinocerilor în habitate naturale, într-un amplu program de resălbăticire desfășurat pe parcursul următorilor zece ani.

Mai trăiesc aproximativ 17.000 de exemplare de rinoceri albi în Africa

În prezent, populația de rinoceri albi sudici din Africa este estimată la aproximativ 17.000 de exemplare. Deși această subspecie nu este considerată în pericol imediat de dispariție, ea figurează totuși ca „aproape amenințată” pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), ceea ce reflectă fragilitatea statutului său de conservare. Achiziția de către organizația African Parks a celor 2.000 de rinoceri crescuți în captivitate reprezintă, așadar, un pas semnificativ pentru conservarea speciei – acest grup constituie peste 10% din efectivul total rămas în sălbăticie.

Cu toate că vânzarea internațională a coarnelor de rinocer este interzisă din 1977 prin Convenția CITES, cererea se menține ridicată în mai multe țări din Asia, în special în Vietnam și China.

Acolo, coarnele sunt percepute fie ca simboluri de prestigiu și bogăție, fie – în mod eronat – ca ingrediente cu proprietăți medicinale. Această cerere continuă să alimenteze un braconaj extrem de violent, în care rinocerii sunt fie împușcați, fie tranchilizați și apoi mutilați. În multe cazuri, animalele sunt lăsate în viață după ce li se taie coarnele, dar sfârșesc prin a muri în agonie, din cauza rănilor grave.

În 2014, autoritățile sud-africane au raportat 420 de cazuri de braconaj

Africa de Sud, țara care adăpostește cea mai mare parte a populației mondiale de rinoceri, rămâne epicentrul acestui fenomen. În 2024, autoritățile sud-africane au raportat 420 de cazuri de braconaj – dintre care peste 100 doar în primul trimestru al anului. În contrast, alte state africane au reușit progrese notabile: Kenya, de exemplu, nu a pierdut niciun rinocer în 2023, iar Zimbabwe a raportat o scădere semnificativă a incidentelor.

Potrivit lui Tench, specialist în conservare, cele mai negre perioade pentru rinoceri au fost între 2012 și 2015, când numărul braconajelor a atins cote maxime. De atunci, eforturile de protecție au avut un anumit succes, însă problema persistă, în special în Africa de Sud și Namibia. El avertizează că fără o alocare suplimentară de resurse guvernamentale și fără o colaborare internațională mai eficientă, rețelele criminale organizate din spatele traficului de coarne vor continua să prospere.

Călătoria acestora a implicat utilizarea de lăzi special concepute, macarale, camioane și chiar un avion Boeing 747

Într-o operațiune meticulos planificată, rinocerii albi sudici au fost inițial transferați într-o zonă de aclimatizare – rezervația Munywana Conservancy din Africa de Sud. Acolo, animalele au avut parte de un mediu controlat, atent ales pentru a reproduce condiții similare celor pe care urmau să le întâlnească în Parcul Național Akagera din Rwanda. Această etapă de tranziție a fost esențială pentru a le reduce stresul și a le permite să se adapteze gradual la noile condiții de viață.

După această perioadă de pregătire, fiecare rinocer a fost plasat în lăzi individuale din oțel special concepute pentru transportul în siguranță al animalelor mari. De acolo, au fost transportați pe cale terestră la aeroportul din Durban, unde o echipă logistică a utilizat macarale pentru a încărca cu grijă lăzile într-un avion cargo Boeing 747, modificat pentru a găzdui o astfel de încărcătură vie prețioasă.

Zborul către Kigali, capitala Rwandei, a marcat începutul unei noi etape pentru aceste animale. La aterizare, rinocerii au fost din nou transportați pe cale rutieră către destinația finală – Parcul Național Akagera. Întregul traseu a fost supravegheat cu strictețe, iar transportul a fost organizat pentru a minimiza stresul și riscurile pentru animale.

Odată ajunși în Akagera, rinocerii sunt ținuți sub observație constantă de către o echipă veterinară și de specialiști în conservare. În următoarele săptămâni, starea lor de sănătate, comportamentul și gradul de adaptare vor fi atent monitorizate pentru a asigura o tranziție cât mai lină în noul habitat.

Parcul Național Akagera dispune deja de un sistem solid de protecție împotriva braconajului. Administrat de African Parks în parteneriat cu autoritățile rwandeze, parcul a implementat măsuri riguroase, inclusiv patrule armate, supraveghere prin tehnologie avansată și o unitate canină specializată în detectarea activităților ilegale. Datorită acestor eforturi, nivelul braconajului a fost redus la aproape zero, conform declarațiilor oficiale ale administrației parcului – un factor esențial în succesul acestui program de reintroducere.

Sursa foto: Gael Vande Weghe/ Wiktoria West