Rezultatele au arătat că, deși și mieunatul conține trăsături individuale, torsul este mult mai fiabil pentru identificare. foto: AI Un studiu recent arată că sunetele produse de pisici ascund informații mult mai complexe decât am crede la prima vedere. Deși oamenii tind să acorde atenție mieunatului, cercetările sugerează că torsul este, de fapt, un indicator mai precis al identității fiecărei feline. Torsul pisicilor este unul dintre cele mai misterioase lucruri care se pot întâmpla animalelor Analiza a fost realizată de specialiști de la Museum für Naturkunde Berlin și Universitatea din Napoli Federico II, care au ajuns la concluzia că torsul unei pisici domestice este mai constant și mai distinctiv decât mieunatul. Spre deosebire de acesta din urmă, care se schimbă în funcție de situație, torsul păstrează un tipar stabil, suficient de clar pentru a diferenția indivizii. Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii au folosit tehnologii similare celor utilizate în recunoașterea vocii umane. foto: freepik.com Au analizat înregistrări din arhivele sonore ale muzeului berlinez și au comparat vocalizele mai multor pisici, atât domestice, cât și sălbatice. Scopul a fost să vadă dacă un sistem informatic poate identifica corect o pisică pe baza sunetelor emise. Fiecare felină are un „model” propriu de tors Fiecare pisică are un „model” propriu de tors, care apare mai ales în momente de relaxare, cum ar fi atunci când este mângâiată sau se află în preajma unei persoane familiare. Acest sunet joacă și un rol important în comunicarea dintre mamă și pui imediat după naștere, conform sciencedaily.com. Citește și: Singura specie de pisică care latră ca un câine În schimb, mieunatul este mult mai variabil și adaptabil. Pisicile îl folosesc pentru a transmite diferite nevoi – de la cererea de hrană sau atenție până la exprimarea disconfortului. Tocmai această flexibilitate face ca mieunatul să fie mai puțin util pentru identificarea individuală. În cadrul studiului, sunetele pisicilor domestice au fost comparate și cu cele ale unor feline sălbatice, precum pisica sălbatică africană, pisica sălbatică europeană, pisica de stuf, ghepardul și puma. S-a observat că pisicile domestice au o varietate mult mai mare de mieunături, ceea ce sugerează că interacțiunea cu oamenii le-a influențat modul de comunicare. Specialiștii consideră că, de-a lungul timpului, viața alături de oameni a favorizat acele pisici capabile să-și adapteze vocalizele în funcție de context. Astfel, mieunatul a devenit un instrument flexibil, folosit pentru a „negocia” relația cu oamenii, în timp ce torsul a rămas un semnal mai stabil, legat de starea internă a animalului.