10 lucruri fascinante despre cangurii arboricoli, specia pe care o vedem tot mai rar din anul 1928

10 lucruri fascinante despre cangurii arboricoli, specia pe care o vedem tot mai rar din anul 1928. Cangurii arboricoli sunt marsupiale rare care trăiesc în pădurile tropicale din Australia, Indonezia și Noua Guinee. Deși par o combinație între un cangur și un lemur, aceste animale sunt perfect adaptate vieții în copaci și se numără printre cele mai enigmatice specii ale faunei tropicale.

Cangurii arboricoli sunt greu de observat și sunt și mai greu de fotografiat. Recent însă, cercetătorii au folosit o tehnologie inovatoare pentru a-i localiza: drone termice. Echipate cu camere cu infraroșu, dronele au detectat căldura corporală a animalelor prin frunzișul dens al pădurii tropicale.

Lucruri fascinante despre cangurii arboricoli

Metoda s-a dovedit extrem de eficientă! Oamenii de știință au identificat șase exemplare de cangur arboricol Bennett în mai puțin de o oră. Această tehnologie ar putea deveni esențială pentru protejarea acestei specii amenințate.

Iată 10 fapte uimitoare despre acest marsupial puțin cunoscut:

1. Cangurii arboricoli nu sunt o singură specie

Există 14 specii diferite de canguri arboricoli, toate incluse în genul Dendrolagus. Ele diferă mai ales prin colorit: pot fi negre, gri, maro sau bej. Greutatea lor variază între 6 și 15 kilograme, iar înălțimea între 50 și 90 de centimetri.

Cangurul arboricol Lumholtz este cea mai mică specie, atingând aproximativ 66 cm și 7 kg. La polul opus se află cangurul arboricol grizonat, una dintre cele mai mari specii, care poate ajunge la aproape 90 cm lungime și 15 kg.

2. Au picioare special adaptate pentru cățărat

Viața în copaci a impus numeroase adaptări. Picioarele din spate sunt mai late și mai lungi decât cele din față, ceea ce le oferă stabilitate și le permite să apuce cu ușurință crengile.

Cangurii arboricoli au articulații ale gleznei modificate, care le permit să-și rotească picioarele în timpul cățărării. În plus, pernițele labelor au o textură spongioasă, cu mici protuberanțe ce îmbunătățesc aderența.

3. Singurii canguri care pot merge pe două picioare

Spre deosebire de cangurii terestri, care se deplasează aproape exclusiv prin sărituri, cangurii arboricoli pot merge efectiv pe picioarele din spate, mișcându-le independent.

Alți canguri pot face acest lucru doar în apă, în timp ce cangurii arboricoli o pot face și pe uscat. Ei pot sări pe două picioare, se pot deplasa pe toate patru sau pot merge biped, atât în copaci, cât și la sol.

4. Coada îi ajută la cățărat, dar nu întotdeauna

Cangurii arboricoli au o coadă mult mai mare și mai grea decât rudele lor terestre. Aceasta ajută la menținerea echilibrului în timpul deplasării printre crengi.

Totuși, coada poate deveni un inconvenient: uneori este cu până la 15% mai lungă decât corpul, atârnă și se poate încurca în timpul cățărării.

5. Se mișcă spectaculos doar în copaci

În mediul lor natural, cangurii arboricoli sunt adevărați acrobați. Pot sări până la 9 metri între copaci și pot coborî de la înălțimi de peste 18 metri fără să se rănească.

La sol însă, sunt vizibil stângaci și lenți. Se deplasează greu, cu sărituri scurte și cu coada ținută vertical.

6. Singurele macropode care s-au întors în copaci

Toate macropodele (canguri și wallaby) au avut, în trecutul îndepărtat, strămoși arboricoli. Majoritatea au coborât la sol în urmă cu milioane de ani.

Strămoșii cangurilor arboricoli de astăzi au făcut însă drumul invers, revenind în copaci. Astfel sunt singurele macropode complet arboricole din prezent.

7. Au obiceiuri de somn neobișnuite

Cangurii arboricoli dorm aproximativ 60% din timp. Cu toate acestea, nu își construiesc cuiburi. Dorm pur și simplu acolo unde se simt confortabil, de cele mai multe ori pe o creangă solidă.

8. Se ling pentru a se răcori

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Your Positive News (@yourpositivenews)

În perioadele călduroase, cangurii arboricoli își ling blana de pe antebrațe pentru a-și reduce temperatura corporală.

Pe antebrațe există o rețea densă de vase de sânge aflate aproape de suprafața pielii. Evaporarea salivei extrage căldura din sânge, ajutând animalul să se răcorească eficient.

9. Există cel puțin o specie „dispărută”

Cangurul arboricol Wondiwoi este considerat o specie pierdută. El se află pe lista celor mai căutate 25 de specii dispărute din cadrul inițiativei „Search for Lost Species” a Global Wildlife Conservation.

Deși un turist a fotografiat în Papua Noua Guinee un animal care ar putea fi această specie, imaginile sunt neclare, iar existența sa nu a fost confirmată. Dacă ar fi identificat oficial, ar fi prima apariție confirmată a speciei de dinainte de anii 1930.

10. Trăiesc mult mai mult în captivitate

În sălbăticie, cangurii arboricoli sunt amenințați de prădători naturali precum pitonii și câinii sălbatici, însă cele mai mari pericole sunt vânătoarea și distrugerea habitatului.

Aceștia sunt vânați pentru carne și blană și își pierd habitatul din cauza exploatărilor forestiere și a agriculturii (orez, grâu, cafea). În ultimele trei decenii, cangurii arboricoli au pierdut peste 90% din habitat, iar populațiile au scăzut cu aproximativ 80%.

Din acest motiv, speranța de viață în sălbăticie este de doar 6–15 ani, în timp ce în captivitate pot trăi până la 27 de ani. Toate speciile de canguri arboricoli sunt considerate vulnerabile, pe cale de dispariție sau în pericol critic, potrivit a-z-animals.com.

Citește și: De ce sar cangurii – descoperiri fantastice despre comportamentul acestor animale sălbatice