Papagalul Lori curcubeu - splendoarea australoasiatică

Probabil unul dintre cei mai colorați papagali australoasiatici, Lori curcubeu este o splendoare. Considerat o pacoste în multe dintre locurile natale, el este foarte căutat și apreciat ca pasăre de companie. Mai rar întalnit la noi, Lori are toate trăsăturile unui papagal ideal: estetic, versatil și poate fi învățat să vorbească. Înainte de a-l lăuda prea mult pentru calitățile sale de companion, haideți să îl admirăm așa cum trăiește el în mediul natural.

Taxonomie

Cunoscut sub numele științific de Trichoglossus haematodus, Lori face parte din familia Psittaculidae, subfamilia Loriinae, și cuprinde aproximativ 20 de subspecii, foarte diferite ca și colorit. Protagonistul articolului nostru și cel mai răspândit dintre ei este Trichoglossus haematodus moluccanus.

 

Distribuție și habitat

Toate cele 20 de subspecii de Lori  sunt distribuite pe un arel vast pornind din Australia, trecând prin Papua Noua Guinee, Vanuatu, Noua Zeelandă și până în Indonezia.

Lori curcubeu în discuție trăiește pe coasta estică a Australiei și mai nou și pe cea vestică în zona orașului Perth, unde s-a consolidat o populație numeroasă provenind din păsările de companie evadate. În anii '90, Lori a ajuns accidental și în Noua Zeelandă, în împrejurimile capitalei Auckland, însă nu a fost bineprimit. El concurează pentru hrană și locurile de cuibărit cu speciile locale de păsări punându-le în pericol supraviețuirea. Autoritățile de acolo încearcă din răsputeri să extermine populația sălbatică de Lori curcubeu.

 Agreează o multitudine de habitate, însă preferă pădurile tropicale de coastă, magrovele, savanele și tufișurile. Dar pot fi întâlniți în număr mare în parcuri, livezi, terenuri agricole, fără să se teamă prea mult de prezența umană.

Descriere

Lori curcubeu este un papagal de mărime medie, cu o lungime a corpului (incluzând coada) de până la 30 de cm și o greutate de 140 de grame.

Penajul este spectaculos, viu colorat și cuprinde o paletă largă de nuanțe care se combina armonios. Capul este predominant albastru-violet, marcat la ceafă de o bandă de culoare galben-verzui. Ochii sunt roșii-maronii, iar ciocul este roșu-coral cu vârful portocaliu. Spatele, aripile, pantalonașii și coada sunt de culoare verde deschis. Pieptul este aproape în întregime portocaliu, iar la unii indivizi poate apărea barat cu dungi fine de culoare neagră sau albastru închis. Abdomenul este de aceeași culoare ca și capul, adică un albastru închis. Picioarele sunt gri-verzui.

Exemplarele imature prezintă un colorit mai șters, coada mai scurtă și ochii și ciocul maro.

Dimorfismul sexual aproape ca lipsește, masculii și femelele având aceleași trăsături. În captivitate se fac teste genetice pentru a depista cu exactitate sexul păsărilor.  Cunoscătorii spun că la o privire mai atentă cei doi parteneri pot fi diferențiați: masculii sunt ușor mai masivi, au capul și pieptul mai mare.

Dieta

Lori consumă în principal nectar, polen, flori și fructe, dar își completează dieta și cu semințe, cereale, larve și insecte. Aceste păsări au limba perfect adaptată pentru a extrage tot nectarul și polenul din flori: vârful limbi este alcătuit din papile delicate și este precum o perie fină. Ciocul abil și degetele de la membre le permit să facă o serie de acrobații atunci când se hrănesc. Preferă florile și fructele aflate în partea externă a coronamentului.

 

Comportament

Papagalii Lori curcubeu sunt păsări gregare ce trăiesc în grupuri de diferite mărimi. Dimineața devreme grupuri de câte 10-20 de păsări pleacă în căutarea hranei. Seara, micile grupuri confluează pe măsura ce se întorc spre locurile de dormit. Câteva mii de păsări pot împărți aceleași locuri de cuibărit pe durata nopții, urmând ca a doua zi să se disperseze din nou. Papagalii pot călători până la 50 de km în căutarea hranei, dar de regulă sunt destul de sedentari. Din când în când execută migrații scurte, în număr mare, în căutarea altor surse de hrană. Împart teritoriul și hrana cu alte specii endemice de papagali. Totuși atunci când hrana este puțină, Lori curcubeu se luptă cu înverșunare pentru ea.

Sunt păsări destul de gălăgioase, atât în zbor cât și în timp  ce se hrănesc, comunicând prin țipete stridente.

Reproducere

În Australia, sezonul de împerechere este cuprins între lunile septembrie și decembrie, dar intervalul diferă de la o regiune la alta. Papagalii Lori curcubeu formează perechi pe viață și se îngrijesc unul de altul. Cuibarul este construit într-o scorbură adâncă. Femela depune între unu și trei ouă pe care le clocește singură. Chiar dacă masculul își face adesea de lucru prin scorbura familiei, el nu participă deloc la clocit. După 25 de zile, puii eclozează și sunt hrăniți și ocrotiți de ambii părinți. Într-un sezon, o pereche poate depune până la trei serii de ouă. Puii rămân alături de părinți pe durata verii, iar apoi își caută un loc în dinamica marelui grup. Maturitatea sexuală este atinsă la doi ani.

Conservare

Populația sălbatică de Lori curcubeu este stabilă și numeroasă (5 milioane). Totuşi, defrișările și expansiunea urbană determină unele păsări să migreze spre alte zone. În sudul orașului Sydney, aceste păsări sunt văzute din ce în ce mai rar. Prădătorii naturali sunt reprezentați de câteva păsări de pradă și unele specii de șerpi. Comerțul cu păsări de companie are și el o influență (relativ minoră) asupra populațiilor. În multe locuri, Lori sunt considerați păsări dăunătoare pentru că atacă în numar mare culturile agricole.

 

 
 

Autor: Nicolae Hasegan