Ghinionul adus de pisicile negre – între mit şi realitate

„O pisică neagră tocmai mi-a trecut prin faţă. Trebuie să fac trei paşi înapoi sau îmi merge rău toată ziua!” – Câţi dintre noi nu ne-am trezit spunând acest lucru, în copilărie? Şi câţi dintre noi ar spune cu mâna pe inimă că nu mai cred absolut deloc în această superstiţie?

Ei bine, trebuie să recunoaştem că un miez de credinţă încă există, deşi poate am încetat să mai păşim înapoi.

Istoria pisicii negre

Istoria pisicii negre s-a născut în mitologiile ebraică şi babiloniană, pisica neagră fiind adesea asociată cu un şarpe diabolic. În mitologia greacă, o femeie pe nume Galenthias a fost transformată într-o pisică şi a devenit preoteasă la templul lui Hecate. Ea a devenit cunoscută ca „mama vrăjitorilor”, vrăjitoriile fiind pentru totdeauna asociate cu pisicile.

Poveştile cu şi despre pisicile negre există şi au existat în fiecare ţară. Germanii din Evul Mediu credeau că, dacă o pisică se aşează în patul unei persoane bolnave, aduce moartea, chinezii erau de părere că pisicile negre prezic sărăcia şi boala, în timp ce indienii aveau obiceiul de a arunca pisici negre în foc, pentru a elibera sufletele reîncarnaţilor. În Statele Unite, pisica neagră nu însemna altceva decât făcătura diavolului sau a vrăjitoriei.  

Pisicile negre aduc... noroc!

Nu toate superstiţiile despre pisicile negre sunt negative.  Egiptenii le considerau pe aceste vietăţi regalităţi, astfel că uciderea lor era văzută drept o pedeapsă capitală. Se spune că nevestele pescarilor acordau o atenţie deosebită pisicilor negre, atunci când aceştia erau plecaţi la pescuit, deoarece ele erau considerate norocul ce îi putea feri pe soţii lor de rele. În Scoţia, o pisică apărută în pridvor aducea prosperitate, în timp ce, în Anglia, pisica aflată în casa unei tinere îi prevesteşte acesteia o mulţime de pretendenţi. În plus, francezii care posedă o pisică neagră ce are măcar un fir de păr alb este semn clar al norocului.

În ciuda autenticităţii acestor mituri, tot mai multe adăposturi atenţionează asupra fenomenului numit „sindromul câinelui negru”, fenomen ce surprinde faptul că pisicile şi câinii negri sunt ultimii doriţi spre adopţie şi primii împinşi la eutanasiere.

Sfatul nostru ar fi, dacă vreţi să adoptaţi un câine sau o pisică, să nu treceţi pe la adăposturi fără să aruncaţi o privire şi asupra patrupezilor negri. S-ar putea să nu vă pară rău!

Sursa: Pet 360

Autor: Iulia Albi