Excepţionala diversitate a animalelor: specii endemice din insulele Galapagos

Animalele sunt de o diversitate excepţională, fiind necesare sute de mii de pagini pentru a le descrie pe toate – asta în condiţiile în care zeci de specii sunt descoperite zilnic şi alte sute aşteaptă să fie găsite.

În această lume a diversităţii există şi animalele de pe insulele Galapagos - situate în Oceanul Pacific şi fiind administrate de Ecuador – animale endemice, care, după cum le spune şi numele, numai în aceste insule vulcanice există.

Fascinaţia faţă de acest colţ de lume se datorează, în bună masură, impresiilor transmise de cel mai vestit dintre naturaliştii care le-au cercetat amănuntit, faimosul Charles Darwin. Galapagos este locul în care Darwin a adunat dovezile celei mai solide în sprijinul marii sale idei - speciile de vieţuitoare nu au existat de la început aşa cum le vedem azi, ci au evoluat, sub presiunea selecţiei naturale.

Călătoria în Galapagos este cu siguranţă pe lista dorinţelor fiecărui naturalist amator, iar unul dintre motive este acela de a vedea minunatele animale endemice:

Ţestoasa de Galapagos – este un animal iconic pentru acest spaţiu, insulele fiind numite astfel datorită lor (în spaniolă, galapagos înseamnă broască ţestoasă). Ţestoasa de Galapagos este cam cea mai mare din lume şi printre cele mai longevive specii de broaşte, având speranţa medie de viaţă de 170 de ani.

Iguana marină - este singura iguană din lume care își petrece o parte din viață în apă, găsindu-se pe țărmurile stâncoase de pe majoritatea insulelor. Pentru a filtra excesul de sare consumată, iguana s-a adaptat: are glande nazale specilizate care filtrează sarea şi o elimină pe nas. Pielea iguanei marine este de culoare neagră, însă în timpul împerecherilor pielea masculilor capătă culori deschise.

Cormoranul nezburător -  spre deosebire de alte specii de cormorani, cormoranul de Galapagos şi-a pierdut capacitatea de a zbura, probabil datorită lipsei prădătorilor din aceste zone, facând astfel zborul inutil. De asemenea, având hrana preferată din abundenţă, se pare că această pasăre şi-a pierdut în cursul evoluţiei acest obicei de a se ridica în zbor. El îşi petrece timpul doar mergând pe ţărm sau înotând în apa mării. În plus, din cauza fapului că nu zboară, acest cormoran creşte destul de mult în greutate, fiind unul dintre cei mai grei cormorani din lume.

Cintezele lui Darwin – Cintezele lui Darwin din Galapagos au ocupat un loc extrem de important în conturarea teoriei naturalistului despre evoluţia speciilor, astfel că sunt unele dintre cele mai faimoase animale de pe insule. Deși nu sunt foarte frumos colorate sau încântătoare la privire, semnificația istorică și științifică a cintezei este fascinantă. Există 13 specii diferite de cinteze, diferenţa dintre ele constând în mărime şi formă.

Pinguinii de Galapagos – unele dintre cele mai mici specii de pinguini din lume, Pinguinii de Galapagos sunt singurii care trăiesc la tropice. Ca şi celelalte specii, aceştia se împerechează pe viaţă.

Foca cu blană de Galapagos – Există puţine specii de mamifere endemice în Insulele Galapagos, dar foca cu blană este una dintre excepţii. Îi este caracteristică o blană subțire, strălucitoare, care a constituit un bun de valoare în timpul vânătorii pentru blănuri din anii 1800. Deși foca cu blană a fost cândva în pragul dispariției, populațiile de astfel de foci sunt acum complet refăcute.

Corbul de mare albastru – Corbul de mare albastru nu se găseşte doar pe Insulele Galapagos, dar jumătate din populaţie trăieşte pe acest arhipelag. Numele lui provine în mod evident de la picioruşele viu colorate. În plus, albastrul curat al picioarelor este semn al unei diete sănătoase ţinute de corb.

Şoimul de Galapagol - Singura pasăre de pradă endemică din Arhipelag este Șoimul de Galapagos. De culoare maro închis, aceștia pot fi observați planând deasupra a câteva dintre insule. În urmă cu mai mulți ani, șoimul de Galápagos a fost vânat și numărul lor a fost redus masiv, cam la 200 de exemplare. Astăzi, populația lor este în creștere.

Sursa: Mother Nature Network

Autor: Iulia Albi