Crabul potcoavă - peştele fosilă?

Crabul potcoavă (Limulus polyphemus) este practic o fosilă: forme aproape identice ale acestei specii erau prezente în perioada Triasic, acum 230 de milioane de ani, iar specii similare se găseau în Devonian, în urmă cu 400 de milioane de ani. În ciuda denumirii acestora, crabii potcoavă nu sunt de fapt crabi, ci sunt înrudiți cu arahnidele (păianjeni, scorpioni, căpușe și acarieni), și sunt cele mai apropiate rude în viață ale trilobitelor, acum dispărute.

Corpurile crabilor potcoavă se compun din trei părți principale: regiunea capului, cunoscută ca prosoma, regiunea abdominală, cunoscută ca opistosoma și coada ca o țepușă cunoscută ca telson. Datorită acestei cozi, ordinul din care face parte se numește Xiphosura, cuvânt derivat din limba greacă ce înseamnă «coadă de sabie». Din punct vedere al aspectului sexele arată la fel, dar femelele sunt mult mai mari decât masculii.

Carapacea are forma unei potcoave de cal, iar culoarea acesteia poate fi un cenușiu verzui până la maro închis. De carapacea crabilor potcoava se pot atașa o varietate de specii marine cum ar fi alge, viermi, moluște și lipitori, iar crabii potcoavă au fost descriși ca fiind “muzee vii” datorită numărului de organisme pe care aceștia le întrețin.

Pe partea inferioară a prosomei, crabii potcoavă au șase perechi de membre, prima pereche, chelicerele, sunt folosite să-și ducă hrana la gură. A doua pereche de membre, pedipalpii, sunt folosite la mers, iar cele ale masculilor sunt dotate în vârfuri cu clești folosiți pentru a se prinde de carapacea femelei în timpul împerecherii. Restul de patru perechi de membre sunt de asemenea membre folosite la deplasare.

 

 

Opistosoma are, de asemenea, șase perechi de membre, prima pereche găzduind porii genitali, iar celelalte cinci perechi sunt aplatizate și folosite pentru respirație. Crabii potcoavă au o pereche pe ochi compuși, poziționați de fiecare parte a prosomei, cinci ochi pe carapace și doi ochi în partea de jos, aproape de gură. Crabii potcoavă au în total nouă ochi. Mai mult decât atât coada crabului potcoavă este dotată cu organe ce simt lumina de-a lungul acesteia. O altă caracteristică unică și interesantă a acestei specii este  că sângele de culoare albastră are ca bază biochimică cuprul.

Biologia

De obicei, crabii potcoavă sunt activi în timpul nopții, cu o creștere ridicată a activității în timpul lunii pline. Aceștia sapă după hrană pe fundul mării. Hrana crabilor potcoavă este compusă din viermi, alge și moluște.

În timpul primăverii și a verii, exemplarele adulte migrează în număr mare spre plajele cu nisip. Împerecherea lor este asociată cu ciclurile lunare și stadiile mareelor, cei mai mulți adulți ajungând la locurile de împerechere în timpul fazelor de lună plină sau pe lună nouă, cu aproximativ două ore înaintea fluxului maxim. Direcția valurilor ghidează femelele spre plajă. Masculii patrulează fundul apei din apropierea țărmului așteptând femelele.

Perechile nou formate se îndreaptă către punctul maxim al mareei unde masculul fertilizează ouăle depuse de către femele în cuiburi adânci de aproximativ 15 cm săpate în nisip. Fiecare femelă va depune între 2.000 și 20.000 de ouă. Se întâmplă destul de des ca mai mult de un mascul să însoțească o femelă. Se cunosc cazuri în care o femelă a fost însoțită chiar de 14 masculi. Pe măsură ce mareea se retrage, crabii potcoavă se îndreaptă către mare.

Ouăle crabilor potcoavă eclozează în aproximativ cinci săptămâni, durată independentă de temperatură. Larvele, denumite și trilobite, pot rămâne în grupuri îngropate în nisip timp de câteva săptămâni până la următorul flux maxim. După ce larvele ajung în apă, acestea vor fi într-o activitate continuă. La 6 – 8 zile după ce au ajuns în apă, larvele năpârlesc și primesc o formă foarte similară cu cea de adult. Din acest moment puii, se opresc din înotat și își încep viața pe fundul mării.

Crabii potcoavă cresc foarte încet. Masculii ating maturitatea sexuală la o vârstă cuprinsă între 9 și 11 ani, iar femelele la o vârstă cuprinsă între 10 și 12 ani. Deși este foarte greu să se evalueze vârsta la această specie se crede că durata medie de viață este cuprinsă între 20 și 40 de ani. Crabii potcoavă sunt o componentă esențială a ecosistemului lor. Ouăle acestora furnizează o sursă valoroasă de hrană pentru mai multe specii cum ar fi păsări, broaște țestoase, aligatori și pești. Mai mult decât atât, când se hrănesc crabii potcoavă, aerează substratul și rezultă o varietate crescută a speciilor.

Areal și distribuție

Crabii potcoavă se găsesc de-a lungul coastei de est a Americii de Nord din Maine spre sudul Floridei și Golful Mexicului către peninsula Yucatan. De-a lungul acestui areal pot fi remarcate populații distincte, iar cea mai mare este cea din Golful Delaware.

Crabii potcoavă preferă fundurile mâloase, golfurile și estuarele nisipoase. În Golful Mexicului au fost găsiți indivizi la adâncimi de până la 30 de metri și densitate mare, însemnând distanță între exemplarele de 5 – 6 metri. Pentru a-și depune ouăle, crabii potcoavă au nevoie de plaje nisipoase.

 

Amenințări

Specia este catalogată de IUCN ca fiind aproape amenințată cu dispariția. Însă, populațiile de crabi au scăzut dramatic în ultimii zeci de ani. La începutul secolulul XX erau recoltați peste 4 milioane de indivizi în fiecare an de către culegătorii de scoici. În prezent, sunt la mare căutare în industria biomedicală si farmaceutică. Sângele albastru al crabului are proprietatea de a se coagula în prezența toxinelor eliberate de bacterii si alți agenți patogeni.

Această proprietate numită LAL (limulus amebocit lizat) este folosită în medicină si farmacie pentru testarea medicamentelor, dispozitivelor si instrumentelor medicale, pentru excluderea prezenței germenilor. Crabii sunt adunați  de pe plajele unde vin să se reproducă, duși în laborator unde li se recoltează aproximativ 30% din sângele total, apoi  eliberați. Cu toate că cei implicați în această activitate afirmă că sub 3% dintre donatori mor, organizațiile pentru protecția animalelor dețin date că în jur de 10-15% dintre ei nu se mai întorc vii în mare, procent care înseamnă 20.000-35.000 de crabi morți anual. Industria colectării de sânge de crab valorează 50 de milioane de dolari anual.

Pierderea plajelor și poluarea apei sunt alți factori majori în dispariția acestei specii atât de vechi. Maturizarea sexuala lentă împiedică refacerea efectivelor în ritmul în care aceștia dispar.
 

Autor: Nicolae Hasegan