Autonomia caudală – ce se întâmplă atunci cand şopârlele îşi pierd coada

Multe specii de soparle au dezvoltat un mecanism de aparare numit «autonomie caudala», mai simplu spus «pierderea voluntara a cozii». Atunci cand soparla se simte amenintata in orice fel, isi leapada coada pentru a distrage atentia pradatorului si a putea scapa cu viata. Un nou segment codal se va regenera insa cu unele costuri. Bineinteles, niciunul nu este atat de pretios precum viata insasi.

Multe specii de reptile si  amfibieni sunt capabile sa isi piarda coada, printre care amintim gecko, iguanele tinere, salamandrele, soparlele skink, tuatara s.a. Nu s-a descoperit inca daca amputarea cozii se face voluntar, adica sub controlul cortexului soparlei, sau automat, prin influenta asa numitului «cortex caudal», o grupare de celule nervoase (ganglion) din preajma cozii. Cert este ca acest fenomen ii ofera o sansa in plus soparlei in fata amenintarilor.

Autotomia nu este principala tehnica defensiva a soparlelor. Majoritatea se bazeaza pe camuflaj, pozitia statica sau dimpotriva viteza, pentru a scapa tefere. Abia in conditii de maxima urgenta, animalul isi leapda coada pe sol. O data desprinsa de trup, coada continua sa miste distragand atentia pradatorului de la apartinatorul care nu stie cum sa dispara mai rapid. Aceste cozi de sacrificiu sunt colorate viu pentru a starni si mai mult interesul atacatorului.

Soparlele isi pierd coada atunci cand este atinsa sau atunci cand sesizeaza un pericol iminent, insa exista situatii cand acest lucru se intampla daca sunt atacate de un alt seaman, sunt bolnave sau stresate sau daca exista o infectie locala.

Amputarea cozii se poate realiza prin doua mecanisme: intervertebral si intravertebral. Cel intervertebral, mai primitiv, presupune ruperea cozii dintre doua vertebre caudale. In acest caz, regenerarea este putin probabila. Cel mai adesea coada se rupe intravertebral: in interiorul unei vertebre exista planuri de fractura, adica spatii cu rezistenta scazuta. Prin contractia muschiilor din jurul vertebrei, aceasta se rupe in doua.

Regenerarea se face cu mari sacrificii de energie si nu reuseste sa aduca inapoi o coada identica cu cea pierduta. Noua coada va fi mult diferita de prima si nu va mai avea aceleasi functii in totalitate. In loc de os, noua coada este sustinuta doar de un cartilaj dur, iar la multe specii, a doua coada nu mai poate fi lepadata din nou. Atat forma, cat si culoarea sunt diferite. In functie de specie, marime si stilul de viata, poate dura intre 4 saptamani si 1 an sa creasca o noua coada.

Pierderea cozii este un eveniment stresant pentru organism. Chiar daca, la locul amputarii, ciotul se vindeca fara probleme, soparla va dobandi unele deficiente. In primul rand, de echilibru: coada este ca un al cincilea membru pentru soparlele arboricole si are rol major in echilibru in timpul deplasarii pe sol. In al doilea rand, multe soparle stocheaza in coada energie, sub forma de grasime. Nu doar ca isi pierd rezerva, dar au nevoie de energie suplimentara pentru a creste o noua coada. De aceea, unele soparle se intorc la locul incidentului, dupa ce pericolul a trecut, si isi consuma membrul amputat pentru a-si reface fortele. Regenerarea cozii  opreste cresterea la indivizii tineri si amana procesele reproducatoare. Soparlele fara coada sunt mai slabe in confruntarile pentru teritoriu sau parteneri, riscand sa piarda totul. Nu in ultimul rand, fara coada soparla este mai expusa in fata pradatorilor, iar al doilea atac s-ar putea dovedi mortal.

 

Autor: Nicolae Hasegan