Antilopele Saiga (Saiga tatarica)

Saiga reprezinta o specie de antilope care habitau, in trecut, in vastul areal al stepei Eurasiatice, incepand cu zonele deluroase din Carpati si Caucazi si pana in Mongolia si nordul Chinei. Astazi aceste antilope mai pot fi intalnite in cateva zone din Rusia, Kazakhstan si vestul Mongoliei. Este singura specie din genul Saiga. In functie de dispunerea geografica, in cadrul acestei specii au fost identificate doua subspecii: Saiga tatarica tatarica (careia ii apartin exemplarele din majoritatea regiunilor) si Saiga tatarica mongolica (specifica vestului Mongoliei, reprezentata de aprox. 750 de exemplare). In prezent, numarul antilopelor Saiga este estimat la 50.000 de indivizi, care populeaza Kalmykia, trei arealuri din Kazakhstan si doua zone izolate din Mongolia.

In general, statura unei antilope saiga nu depaseste 0,6 - 0,8 m, iar greutatea variaza intre 36 si 63 kg, masculii fiind mai mari decat femelele si diferentiindu-se de acestea prin prezenta coarnelor. Durata de viata a unei antilope saiga este de 6 pana la 10 ani. Cornele animalelor sunt extrem de apreciate in medicina chinezeasca, ceea ce pune in pericol viata acestora, din cauza braconajului excesiv. Astfel ca, in anul 1990, in republica rusa Kalmykia este infiintata rezervatia naturala Cherny Zemli, in scopul protejarii populatiei locale.

Corpul animalului este acoperit de un strat de par lanos, aspru si zbarlit, adaptat conditiilor de clima specifice fiecarui anotimp: astfel in timpul verii blana de culoare galbena este mai subtire cu pana la 70 % in comparatie cu blana alba din timpul iernii. Ceea ce le diferentiaza net de toate celelalte specii din subfamilia Antilopinae este forma nasului. Structura acestuia este extrem de neobisnuita, supradimensionata si flexibila, jucand un rol important in respiratie. Cu ajutorul narilor sale mari Saiga filtreaza aerul, eliminand praful dens din timpul verii sau incalzeste aerul inhalat pe timpul iernii.

Antilopele Saiga traiesc in turme mari si se hranesc cu iarba si cu o serie de plante, care cresc in semidesert, incluzand chiar si cateva specii otravitoare pentru celelalte animale. Pot pargurge distante mari si pot traversa rauri inot, insa evita zonele denivelate sau abrupte.

Sezonul de imperechere incepe in luna noiembrie, cand tapii incep sa se lupte intre ei pentru suprematie. Invingatorul devine conducatorul unei turme de 5 pana la 50 de femele, cu care se imperecheaza. In primavara, femelele nasc, in cele mai multe cazuri cate doi manji si mai rar cate unul.

www.zooland.ro