Cainii si copiii

ce sa fac daca am un caine in casa?

si eu am un copil si locuiesc la casa si ma gandeam sa-mi iau de 1 august un mastif tibetan credeti ca se va intelege bine cu copilul?

si eu am un copil si locuiesc la casa si ma gandeam sa-mi iau de 1 august un mastif tibetan credeti ca se va intelege bine cu copilul?

si eu am un copil si locuiesc la casa si ma gandeam sa-mi iau de 1 august un mastif tibetan credeti ca se va intelege bine cu copilul?

si eu am un copil si locuiesc la casa si ma gandeam sa-mi iau de 1 august un mastif tibetan credeti ca se va intelege bine cu copilul?

stai linistita caci eu cunosc o femeie care are un copil si a adus in kasa un catel iar copilul ei nu are nimic !!!!!

stai linistita caci eu cunosc o femeie care are un copil si a adus in kasa un catel iar copilul ei nu are nimic !!!!!

Si eu am trecut prin aceeasi problema, doar ca inainte de nasterea copilului nici prin cap nu imi trecea sa dau catelusa (are 5 ani si a fost crescuta de mine si de sotul meu, ca si un copil). Cat am fost insarcinata, catelusa noastra dormea langa mine, lipita de burtica mea, care crestea vazand cu ochii. Dupa ce am nascut mi-a fost si mie teama, pentru ca majoritatea celor din jur erau de parere ca un bebelus nu poate creste impreuna cu un catel. Au fost zile in care plangeam pentru ca nu vedeam nici o solutie, imi iubesc enorm copilul, dar si cainele care mi-a fost alaturi timp de 5 ani si care m-a ajutat sa depasesc anumite momente mai dificile din viata. Sincera sa fiu, nici acum nu sunt 100% impacata cu ideea de a-mi creste copilul alaturi de un catelus, dar nici noi nu ne putem imagina cum ar fi fara catelusa noastra. Am citit niste articole foarte incurajatoare pe internet, referitoare la copiii care cresc alaturi de un animal de companie. Sfatul meu este sa nu pleci urechea la tot ce spune lumea, ci sa vorbesti cu sotul tau si sa hotarati de comun acord ce sa faceti cu Mark. Banuiesc ca stati la bloc pentru ca altfel chiar nu ar fi nici o problema. Eu cred ca un caine vaccinat, deparazitat, periat, hranit corespunzator (sunt anumite conserve pentru caini, care ii ajuta sa nu le mai cada asa de tare parul) nu reprezinta un pericol pentru copil. Eu personal aspir destul de des, scutur paturelele catelusei in fiecare zi, aerisesc cat de des pot si ceea ce ma mai ajuta sunt acele role lipicioase (pentru curatarea scamelor), cu care mai dau pe pat sau pe haine ca sa nu fie par de catelus. Parerea mea este ca atata timp cat nu iti vei lasa copilul nesupravegheat alaturi de caine, nu ai de ce sa-ti faci griji si sa te consumi. Cand va creste bebele mare probabil ca vor ajunge cei mai buni prieteni si atunci vei privi in urma si nu vei regreta ca l-ai pastrat si pe Mark.

Si eu am trecut prin aceeasi problema, doar ca inainte de nasterea copilului nici prin cap nu imi trecea sa dau catelusa (are 5 ani si a fost crescuta de mine si de sotul meu, ca si un copil). Cat am fost insarcinata, catelusa noastra dormea langa mine, lipita de burtica mea, care crestea vazand cu ochii. Dupa ce am nascut mi-a fost si mie teama, pentru ca majoritatea celor din jur erau de parere ca un bebelus nu poate creste impreuna cu un catel. Au fost zile in care plangeam pentru ca nu vedeam nici o solutie, imi iubesc enorm copilul, dar si cainele care mi-a fost alaturi timp de 5 ani si care m-a ajutat sa depasesc anumite momente mai dificile din viata. Sincera sa fiu, nici acum nu sunt 100% impacata cu ideea de a-mi creste copilul alaturi de un catelus, dar nici noi nu ne putem imagina cum ar fi fara catelusa noastra. Am citit niste articole foarte incurajatoare pe internet, referitoare la copiii care cresc alaturi de un animal de companie. Sfatul meu este sa nu pleci urechea la tot ce spune lumea, ci sa vorbesti cu sotul tau si sa hotarati de comun acord ce sa faceti cu Mark. Banuiesc ca stati la bloc pentru ca altfel chiar nu ar fi nici o problema. Eu cred ca un caine vaccinat, deparazitat, periat, hranit corespunzator (sunt anumite conserve pentru caini, care ii ajuta sa nu le mai cada asa de tare parul) nu reprezinta un pericol pentru copil. Eu personal aspir destul de des, scutur paturelele catelusei in fiecare zi, aerisesc cat de des pot si ceea ce ma mai ajuta sunt acele role lipicioase (pentru curatarea scamelor), cu care mai dau pe pat sau pe haine ca sa nu fie par de catelus. Parerea mea este ca atata timp cat nu iti vei lasa copilul nesupravegheat alaturi de caine, nu ai de ce sa-ti faci griji si sa te consumi. Cand va creste bebele mare probabil ca vor ajunge cei mai buni prieteni si atunci vei privi in urma si nu vei regreta ca l-ai pastrat si pe Mark.

Si eu am trecut prin aceeasi problema, doar ca inainte de nasterea copilului nici prin cap nu imi trecea sa dau catelusa (are 5 ani si a fost crescuta de mine si de sotul meu, ca si un copil). Cat am fost insarcinata, catelusa noastra dormea langa mine, lipita de burtica mea, care crestea vazand cu ochii. Dupa ce am nascut mi-a fost si mie teama, pentru ca majoritatea celor din jur erau de parere ca un bebelus nu poate creste impreuna cu un catel. Au fost zile in care plangeam pentru ca nu vedeam nici o solutie, imi iubesc enorm copilul, dar si cainele care mi-a fost alaturi timp de 5 ani si care m-a ajutat sa depasesc anumite momente mai dificile din viata. Sincera sa fiu, nici acum nu sunt 100% impacata cu ideea de a-mi creste copilul alaturi de un catelus, dar nici noi nu ne putem imagina cum ar fi fara catelusa noastra. Am citit niste articole foarte incurajatoare pe internet, referitoare la copiii care cresc alaturi de un animal de companie. Sfatul meu este sa nu pleci urechea la tot ce spune lumea, ci sa vorbesti cu sotul tau si sa hotarati de comun acord ce sa faceti cu Mark. Banuiesc ca stati la bloc pentru ca altfel chiar nu ar fi nici o problema. Eu cred ca un caine vaccinat, deparazitat, periat, hranit corespunzator (sunt anumite conserve pentru caini, care ii ajuta sa nu le mai cada asa de tare parul) nu reprezinta un pericol pentru copil. Eu personal aspir destul de des, scutur paturelele catelusei in fiecare zi, aerisesc cat de des pot si ceea ce ma mai ajuta sunt acele role lipicioase (pentru curatarea scamelor), cu care mai dau pe pat sau pe haine ca sa nu fie par de catelus. Parerea mea este ca atata timp cat nu iti vei lasa copilul nesupravegheat alaturi de caine, nu ai de ce sa-ti faci griji si sa te consumi. Cand va creste bebele mare probabil ca vor ajunge cei mai buni prieteni si atunci vei privi in urma si nu vei regreta ca l-ai pastrat si pe Mark.

Si eu am trecut prin aceeasi problema, doar ca inainte de nasterea copilului nici prin cap nu imi trecea sa dau catelusa (are 5 ani si a fost crescuta de mine si de sotul meu, ca si un copil). Cat am fost insarcinata, catelusa noastra dormea langa mine, lipita de burtica mea, care crestea vazand cu ochii. Dupa ce am nascut mi-a fost si mie teama, pentru ca majoritatea celor din jur erau de parere ca un bebelus nu poate creste impreuna cu un catel. Au fost zile in care plangeam pentru ca nu vedeam nici o solutie, imi iubesc enorm copilul, dar si cainele care mi-a fost alaturi timp de 5 ani si care m-a ajutat sa depasesc anumite momente mai dificile din viata. Sincera sa fiu, nici acum nu sunt 100% impacata cu ideea de a-mi creste copilul alaturi de un catelus, dar nici noi nu ne putem imagina cum ar fi fara catelusa noastra. Am citit niste articole foarte incurajatoare pe internet, referitoare la copiii care cresc alaturi de un animal de companie. Sfatul meu este sa nu pleci urechea la tot ce spune lumea, ci sa vorbesti cu sotul tau si sa hotarati de comun acord ce sa faceti cu Mark. Banuiesc ca stati la bloc pentru ca altfel chiar nu ar fi nici o problema. Eu cred ca un caine vaccinat, deparazitat, periat, hranit corespunzator (sunt anumite conserve pentru caini, care ii ajuta sa nu le mai cada asa de tare parul) nu reprezinta un pericol pentru copil. Eu personal aspir destul de des, scutur paturelele catelusei in fiecare zi, aerisesc cat de des pot si ceea ce ma mai ajuta sunt acele role lipicioase (pentru curatarea scamelor), cu care mai dau pe pat sau pe haine ca sa nu fie par de catelus. Parerea mea este ca atata timp cat nu iti vei lasa copilul nesupravegheat alaturi de caine, nu ai de ce sa-ti faci griji si sa te consumi. Cand va creste bebele mare probabil ca vor ajunge cei mai buni prieteni si atunci vei privi in urma si nu vei regreta ca l-ai pastrat si pe Mark.

ce sa fac vrau ciine bunica numi da voe primesc toate sfaturile voastre la [adriana_98@mail.ru]

ce sa fac vrau ciine bunica numi da voe primesc toate sfaturile voastre la [adriana_98@mail.ru]

DONEZ CAINE DALMATIAN UNUI IUBITOR DE ANIMALE.ARE 11 ANI SI ESTE MASCUL 0763 670 979 LAMBOK_BALI@YAHOO.COM

ARE 11 ANI SI ESTE MASCUL

am un ciobanesc german in jure de 2 ani si urmeaza k peste un an sa fac un copil,acum toti din familie vor sa-l dau pe mark(ciobanescu german) dar nu pot nu mai gandul k as putea sa nu-l mai vad vreodata ma doare enorm si de fiecare knd ma gandesc k va veni ziua sa-l dau ma apuc plansu ce sa fac nu se poate ca dupa 2ani sa-l renunt kla el ca si cum aer fi un obiect,ma doare faptul k nimeni nu intelege k un nou nascut poate trai cu un catel in casa.

Zapada s-a trezit. Si-a pus capul pe mana parintelui Dominique. Vezi, dragostea animalelor fata de om este nelimitata. Iti pot oferi, mult mai mult decat un fluviu de cuvinte. Odata un caine-lup, pe care stapanii il gonisera de teama sa nu faca vreu rau copilului lor, s-a intors dupa un lung pelerinaj care a durat mai bine de sase ani. A parcurs trei sute de kilometrii inainte de a gasi casa. Dragostea lui pentru stapani, chiar daca il parasisera, il facuse sa depaseasca greutati de orice fel. Se intorsese obosit si flamand. A fost de ajuns sa primeasca o mangaiere de la cei pe care ii iubise atat de mult pentru a-si recapata fortele si a alerga fericit in gradina. Imi amintesc si de povestea unui copil care nu vorbea, cu toate ca avea patru ani. Medicii facusera tot ce era posibil pentru a-l vindeca, supunadu-l la tot felul de analize, fara a obtine insa rezultate. Tatal a facut ultima tentativa: a infasurat baiatul intr-o cuvertura si l-a dus la cainele pe care il indepartase de acasa si il lasase la niste rude care locuiau la tara. Animalul a fugit catre copilul care il vazuse nascandu-se, i-a lins mainile, i-a pus labele pe umeri si nu se mai opera din latrat de bucurie. Copilul, emotionat, a inceput sa-si miste buzele si a pronuntat de mai multe ori numele cainelui. Aceste episoade ar trebui sa ne puna pe ganduri in privinta sentimentelor de dragoste care ne sunt adesea negate, chiar si de catre cei care ar putea de fapt sa ni le daruiasca cu bratele deschise. Sa daruiesti putin bine nu costa nimic. Poti sa te exprimi cu o mangaiere, cu un suras, cu un cuvant si asta poate avea o valoare infinita. Darul dragostei patrunde misterul. Ar trebui sa iubim intr-atat incat sa reusim sa transformam in dragoste si pacatele noastre. Romano BATTAGLIA – O inima curata.- Bucuresti: RAO, 2008, p. 87-88.

Zapada s-a trezit. Si-a pus capul pe mana parintelui Dominique. Vezi, dragostea animalelor fata de om este nelimitata. Iti pot oferi, mult mai mult decat un fluviu de cuvinte. Odata un caine-lup, pe care stapanii il gonisera de teama sa nu faca vreu rau copilului lor, s-a intors dupa un lung pelerinaj care a durat mai bine de sase ani. A parcurs trei sute de kilometrii inainte de a gasi casa. Dragostea lui pentru stapani, chiar daca il parasisera, il facuse sa depaseasca greutati de orice fel. Se intorsese obosit si flamand. A fost de ajuns sa primeasca o mangaiere de la cei pe care ii iubise atat de mult pentru a-si recapata fortele si a alerga fericit in gradina. Imi amintesc si de povestea unui copil care nu vorbea, cu toate ca avea patru ani. Medicii facusera tot ce era posibil pentru a-l vindeca, supunadu-l la tot felul de analize, fara a obtine insa rezultate. Tatal a facut ultima tentativa: a infasurat baiatul intr-o cuvertura si l-a dus la cainele pe care il indepartase de acasa si il lasase la niste rude care locuiau la tara. Animalul a fugit catre copilul care il vazuse nascandu-se, i-a lins mainile, i-a pus labele pe umeri si nu se mai opera din latrat de bucurie. Copilul, emotionat, a inceput sa-si miste buzele si a pronuntat de mai multe ori numele cainelui. Aceste episoade ar trebui sa ne puna pe ganduri in privinta sentimentelor de dragoste care ne sunt adesea negate, chiar si de catre cei care ar putea de fapt sa ni le daruiasca cu bratele deschise. Sa daruiesti putin bine nu costa nimic. Poti sa te exprimi cu o mangaiere, cu un suras, cu un cuvant si asta poate avea o valoare infinita. Darul dragostei patrunde misterul. Ar trebui sa iubim intr-atat incat sa reusim sa transformam in dragoste si pacatele noastre. Romano BATTAGLIA – O inima curata.- Bucuresti: RAO, 2008, p. 87-88.