7 lucruri fascinante pe care nu le ştiaţi despre cai

Domesticiţi, folosiţi pentru tracţiune sau transport, un real ajutor pe câmpul de luptă, prieteni de nădejde adeseori, caii sunt alături de noi de sute de ani. Din fericire, aceştia nu dau niciun semn că ar vrea să ne părăsească, în ciuda faptului că noi nu le acordăm meritele cuvenite.

În onoarea acestor animale superbe, vă prezentăm câteva lucruri fascinante. Cu siguranţă veţi privi caii cu alţi ochi.

Memoria – Aţi râs vreodată de un cal, în prezenţa lui? Sperăm că nu, pentru că veţi constata ca acel cal nu a uitat. Un studiu realizat în 2010 a demonstrat că acest animal domestic are o memorie foarte bună – reţine oamenii care s-au purtat bine cu el şi îi va considera prieteni pe viaţă, ţine minte locurile în care a mai fost şi devine nervos dacă aceastea îi trezesc amintiri neplăcute. 

Râsul de cal – Poate aţi văzut un cal în realitate sau poate nu, dar cu siguranţă aveţi în memorie imaginea acestui animal dându-şi capul pe spate şi arătându-şi cu mândrie dantura nu tocmai extraordinară. Dacă aţi crezut că acesta râde la voi, ei bine, aflaţi că nu: vă miroase!

Calul îşi lasă capul pe spate în scopul de a direcţiona mirosul care pluteşte în aer spre glandele olfactive speciale, localizate în capătul pasajului nazal. Astfel, acesta adulmecă mirosul resimţit mult mai bine şi află de unde provine.

Ochii – Caii au un câmp vizual foarte larg, datorită diametrului mare al ochilor, de aproximativ cinci centimetri. În plus, ochiul unui cal are trei ploape – cele două obişnuite şi încă una (membrana nictitantă), situată în colţul interior în ochiului, care are rolul de a curăţa şi lubrifia ochiul, atunci când este nevoie.

Interesant este şi faptul că partea inferioară a retinei „vede” mult mai bine obiectele aflate la distanţă, în timp ce partea superioară este responsabilă cu vederea de aproape. Ceea ce înseamnă că, dacă vreţi să ştiţi unde se uită un cal, trebuie să vă uitaţi la poziţia capului său.

Caii-hibrizi – Caii-hibrizi sunt, după cum le spune şi numele, un amestec între cai, măgari şi zebre. Majoritatea folosesc termenul de „catâr”, ceea ce semnifică un pui rezultat dintr-un măgar mascul şi un cal femelă. Cu toate acestea, există mult mai multe rase hibride, cum ar fi bardoul, adică animalul obţinut prin încrucişarea dintre un armăsar şi o măgăriţă, dar şi zebroidul – rezultatul dintre  zebră şi un cal.

Potcoavele – Se ştie că acest animal domestic este adesea dotat cu potcoave, însă puţini cunosc rolul acestora. Ei bine, ele protejează copitele şi sunt extrem de utile în cazul tracţiunilor. Copitele cailor sunt realizate din cheratină, aceeaşi proteină care se regăseşte în unghii şi în păr, motiv pentru care au nevoie de protecţie.

Caii de poliţie – Caii au fost folosiţi de oamenii legii încă din secolul al XVII. Primii care au oficializat rolul acestora au fost londonezii, în anul 1805, după care modelul a fost preluat de australieni şi de americani.

Caii de poliţie reprezintă mai mult decât un mijloc de transport. Beneficiile călăritului sunt evidente – un poliţist aflat pe un cal este mult mai impunător decât unul care se deplasează pe jos. De aceea, caii de de poliţie sunt întotdeauna dintre cei aleşi – înalţi şi grandioşi.
Din nefericire, numărul cailor de poliţie este într-o uşoară scădere, din cauza înmulţirii numărul motocicletelor şi al altor mijloace de transport ce pot fi folosite şi noaptea.

 

Carnea de cal – În ciuda scandalurilor recente, carnea de cal este apreciată în foarte multe ţări. Francezii, spre exemplu, nu se dau în vânt doar după carnea acestor domestice, ci şi după creierul şi inima lor. Dar iubitorii cărnii de cal nu se limitează la spaţiul francez.

Oamenii obişnuiau să mânânce carne de cal în timpul războaielor – deoarece reprezenta o bogată sursă de proteine extrem de ieftină; pe timp de pace, aceasta rămânea încă apreciată, datorită gustului delicios.


Sursa: Listeverse
 

Autor: Iulia Albi