10 motive pentru care să adopţi o pisică matură şi nu o pisicuţă

Te-ai hotrât să adopţi o pisică, te-ai interesat de rasa care ţi s-ar potrivi şi ai luat în considerare şi aspectul fizic al micuţei necuvântătoare? Dar ai luat în calcul şi vârsta acesteia?

Te-ai hotărât probabil la o pisicuţă, dar ţi-a trecut prin gând şi posibilitatea adoptării unei feline adulte?

Nu!?! Rău ai facut! Iată de ce:

Ceea ce vezi este şi ceea ce primeşti! – S-ar putea ca pisicuţa din adăpost să îţi placă şi datorită faptului că e cât un ghemotoc. Dar micuţa va creşte şi s-ar putea să  se cam schimbe şi s-ar putea ca tu să nu o placi; şi nu vorbim despre aspectul fizic, că de iubit, o iubim oricum, ci despre faptul că s-ar putea să nu se comporte aşa cum sperai.

Dacă sunt mai mature, nu înseamnă că sunt şi bolnave – Pisicile puţin mai bătrâne nu sunt ca maşinile... să se strice odată cu trecerea timpului. Îmbătrânesc, e drept, dar rezistă ani de-a rândul: cu o îngrijire adecvată, ea poate trăi chiar şi 15 ani. Nu înseamnă că dacă se află în adăpost au o problemă fizică: se poate ca stăpânii să îşi fi schimbat locuinţa, să se fi despărţit sau pur şi simplu să realizeze că nu mai pot face faţă creşterii acesteia. În plus, multe pisici se pot pierde de familia lor şi astfel ajung să sfârşească într-un adăpost.

Pisicuţele sunt mai curioase, din fire – Despre pisici se ştiu două lucruri: „curiozitatea le omoară” şi „au nouă vieţi”. În general, se crede că din cauza curiozităţii ajung să le piardă pe cele opt, mai ales în primii ani din viaţă. Când sunt mici, pisicuţele intră în tot felul de necazuri: mănâncă ce nu trebuie, sar de la înălţime, încearcă fără succes să lege prietenii cu patrupezi mai violenţi. Pisicile mature cu siguranţă şi-au cam învăţat lecţiile!

Pisicile nu rod tot ce prind  - Pisicuţele sunt precum copilaşii: rod tot ceea ce prind! Ei bine, pisicile mature au înţeles asta şi nu se mai reped la cele mai frumoase încălţări, la părţile din mobilă ce sunt la vedere sau la florile pe care le îngrijeşti de atâta timp!

Pisicile mature sunt mai curate! – Puţine pisicuţe au deprins arta igienei personale. Ele sunt prea ocupate să se bucure de plăcerile vieţii, ca să se mai şi cureţe singurele. Între timp, pisica matură iubeşte curăţenia şi te face şi pe tine să o iubeşti mai tare, din pricina acestui fapt!

Einstein ştia adevărul despre pisici – Einstein ne-a învăţat ca E= (MC)² şi mare dreptate a avut! Ce treabă are acest lucru cu pisicuţele? E simplu: Energia noastră este egală cu masa pisicii (cat), la pătrat. Adicătelea, cu cât pisica este mai mare, cu atât şi noi suntem mai energici. În timp ce o pisicuţă aleargă tot timpul şi ne stoarce şi pe noi de energie, pisicile dorm mai mult, aleargă  mai puţin, sparg mai puţine lămpi şi nici nu încearcă să te muşte de degete, în timp ce dormi.

Pisicuţele şi copiii nu prea au ce căuta împreună – Spune-i unui copil că pisicuţa cade în picioare şi va verifica asta... de pe acoperiş. Dacă însă are la îndemână o adevărată pisică, s-ar putea să-i fie greu şi să o prindă, darămite să mai urce şi cu ea pe casă...

Pisica nu mai trebuie dresată – Este frumos să dresezi o pisicuţă, dar se poate dovedi şi cam greu, dacă nu ai răbdare. Aşa că de ce să nu întrebi în adăpost despre temperamentul pisicii, despre ce ştie să facă şi să o alegi pe cea potrivită stilului tău de viaţă? E mai simplu, nu?

Pisicile ştiu mai bine cum să îţi ascundă treburile murdare – Pisicuţele se joacă, stau la soare, fac casteluţe de nisip şi apoi adorm în litieră; iar când se trezesc o iau de la capăt, întinzând mizeria peste tot. Pisicile au înţeles însă care este rolul litierei, unde este locul de joacă, cât le este plapuma de lungă, astfel încât să se poată întinde. Te-ar bucura şi pe tine o pisică mai disciplinată, nu-i aşa?

Şi ultimul argument, dar nu cel din urmă: S-ar putea să fie ultima lor şansă – Aşa cum spuneam şi la început, pisicile ajung în adăposturi de cele mai multe ori din vina stăpânilor, nu a lor. Iar dacă ele nu găsesc pe cineva să le adopte cât încă sunt jucăuşe, s-ar putea să nu mai găsească chiar pe nimeni în ultimele luni de viaţă.

Ce spunem, salvăm o viaţă?

Sursa: Cats on the web

Autor: Iulia Albi