Sindromul vestibular la câini și pisici. Un câine care era bine cu câteva ore înainte începe brusc să se clatine. Cade, merge în cerc și își ține capul înclinat. Ochii i se mișcă rapid, iar animalul pare complet dezorientat. Pentru un stăpân, imaginea poate fi înspăimântătoare. Prima bănuială este adesea un accident vascular cerebral. Totuși, aceste semne pot indica și sindromul vestibular. Afecțiunea apare mai ales la câinii în vârstă. Poate afecta însă câini de orice vârstă, dar și pisici. Unele cazuri evoluează favorabil. Altele sunt provocate de boli care necesită tratament rapid. Ce este sindromul vestibular la câini și pisici Sistemul vestibular este responsabil de echilibru și de orientarea corpului în spațiu. El ajută animalul să înțeleagă unde se află și cum trebuie să-și mențină poziția. Acest sistem include structuri din urechea internă, nervi și anumite zone ale creierului. Când una dintre aceste componente nu mai funcționează corect, animalul își poate pierde brusc echilibrul. Potrivit unui studiu publicat în Journal of Veterinary Internal Medicine, boala vestibulară idiopatică este cea mai frecventă cauză a disfuncției vestibulare periferice la câini și apare mai ales la animalele în vârstă. Studiul mai arată că recuperarea poate fi incompletă în unele cazuri. Sindromul vestibular nu este o singură boală. Este un grup de simptome produse de o problemă a sistemului care controlează echilibrul. Medicii veterinari îl împart în două categorii: sindrom vestibular periferic, care implică urechea internă sau nervul vestibular; sindrom vestibular central, care implică anumite zone ale creierului. Forma centrală poate avea cauze mai grave. Totuși, simptomele nu permit întotdeauna diferențierea acasă. Semnul care îi sperie cel mai mult pe stăpâni Sindromul vestibular apare adesea brusc. Câinele poate părea sănătos seara, iar dimineața să nu se mai poată ține pe picioare. Printre semnele caracteristice se numără: capul înclinat într-o parte; pierderea echilibrului; mersul nesigur; căderea sau rostogolirea; deplasarea în cerc; ochii care se mișcă rapid și involuntar; greața și vărsăturile; refuzul hranei; dezorientarea; dificultatea de a sta în picioare. Mișcarea involuntară a ochilor se numește nistagmus. Ochii se pot deplasa rapid dintr-o parte în alta, în sus și în jos sau în mai multe direcții. Animalul nu face aceste mișcări intenționat. El poate avea senzația că încăperea se învârte, asemănătoare vertijului întâlnit la oameni. De ce apare sindromul vestibular Cauzele sunt numeroase. Unele sunt relativ ușor de tratat. Altele necesită investigații complexe. Sindromul vestibular poate fi asociat cu: infecții ale urechii medii sau interne; inflamații; traumatisme; polipi; reacții la anumite medicamente; tumori; accidente vasculare; boli care afectează sistemul nervos; hipotiroidism, în anumite cazuri; malformații congenitale. La câinii seniori apare și forma vestibulară idiopatică. Termenul „idiopatic” arată că medicul nu identifică o cauză precisă după evaluarea animalului. Această formă mai este numită popular „sindromul vestibular al câinelui bătrân”. Denumirea nu înseamnă însă că orice câine vârstnic cu probleme de echilibru are automat o afecțiune benignă. Este sindromul vestibular periculos? Răspunsul depinde de cauză. Forma idiopatică poate arăta dramatic, dar numeroși câini încep să se simtă mai bine în primele zile. Recuperarea poate continua timp de câteva săptămâni. Uneori rămâne o ușoară înclinare a capului. Totuși, aceleași manifestări pot apărea și în cazul unei infecții profunde a urechii, al unei tumori sau al unei afecțiuni cerebrale. Din acest motiv, sindromul vestibular trebuie tratat ca o problemă care necesită evaluare veterinară rapidă. Stăpânul nu poate stabili acasă dacă este vorba despre forma idiopatică sau despre o cauză gravă. Sindromul vestibular poate apărea și la pisici Pisicile pot dezvolta aceleași tulburări de echilibru. Ele își pot înclina capul, pot cădea sau se pot deplasa în cerc. La pisici, cauzele pot include: infecții ale urechii; polipi inflamatori; traumatisme; anumite substanțe toxice; tumori; inflamații ale sistemului nervos; o formă idiopatică, fără cauză identificată. O pisică afectată se poate ascunde și poate refuza hrana. Uneori pare speriată sau dezorientată. Deoarece pisicile își maschează frecvent starea de rău, orice schimbare bruscă a echilibrului trebuie luată în serios. Ce trebuie să faci imediat Sună medicul veterinar și descrie exact simptomele. Dacă animalul nu se poate ridica, vomită repetat sau pare foarte slăbit, mergi la o clinică de urgență. Până ajungi la medic: așază animalul într-un loc liniștit; ține-l departe de scări; blochează accesul la balcon; îndepărtează obiectele de care s-ar putea lovi; folosește prosoape sau pături pentru a preveni alunecarea; ajută câinele să se deplaseze fără să-l tragi; transportă pisica într-o cușcă bine căptușită; nu administra medicamente fără recomandare. Nu forța animalul să mănânce sau să bea dacă nu își poate controla bine mișcările. Există riscul ca hrana sau apa să ajungă în căile respiratorii. Poți filma mersul și mișcările ochilor. Înregistrarea îl poate ajuta pe medic, mai ales dacă simptomele se modifică până la consultație. Sindromul vestibular la câini și pisici. Cum se stabilește diagnosticul Medicul va examina urechile, ochii, mersul și reacțiile neurologice. De asemenea, va urmări direcția nistagmusului și poziția capului. În funcție de situație, pot fi recomandate: analize de sânge; examinarea aprofundată a urechilor; măsurarea tensiunii arteriale; teste pentru anumite boli; radiografii; tomografie computerizată; investigație prin rezonanță magnetică; analiza lichidului cefalorahidian. Nu toate animalele au nevoie de toate aceste investigații. Alegerea lor depinde de vârstă, simptome și rezultatele examenului clinic. Cum se tratează sindromul vestibular Tratamentul depinde de cauza identificată. O infecție a urechii necesită o abordare diferită față de o inflamație neurologică sau o tumoră. Medicul poate recomanda tratament pentru greață, vărsături și amețeală. Animalele deshidratate pot avea nevoie de perfuzii. Cele care nu se pot hrăni singure necesită sprijin suplimentar. În forma idiopatică, îngrijirea este adesea concentrată pe controlul simptomelor și prevenirea accidentelor. Animalul trebuie ajutat să mănânce, să bea și să se deplaseze în siguranță. Nu administra antibiotice, antiinflamatoare sau medicamente pentru vertij destinate oamenilor. Unele pot fi toxice pentru animale sau pot ascunde semne importante. Cum îngrijești animalul în perioada de recuperare Veterinarian examining an old dog at the exam table.vet checking the health of a sick pet at the vet clinic. Câinele sau pisica are nevoie de un spațiu sigur și ușor de traversat. Podelele alunecoase îi pot accentua instabilitatea. Pentru a-l ajuta: pune covorașe antiderapante; limitează accesul la scări; ține bolurile aproape; oferă porții mici, dacă medicul permite; susține câinele cu un prosop trecut pe sub abdomen; păstrează culcușul într-un loc liniștit; întoarce periodic animalul care nu se poate ridica; urmează tratamentul prescris. Nu lăsa câinele nesupravegheat afară. Chiar dacă pare mai bine, se poate dezechilibra și poate cădea. Sindromul vestibular la câini și pisici. Când situația devine o urgență Orice debut brusc justifică un apel către medic. Există însă semne care impun o evaluare imediată: animalul nu se poate ridica; își pierde cunoștința; are convulsii; pare foarte slăbit; respiră greu; vomită repetat; are dificultăți la înghițire; prezintă modificări severe de comportament; simptomele se agravează rapid; are pupile de dimensiuni diferite; pare să aibă dureri puternice. Chiar dacă forma idiopatică are adesea o evoluție bună, diagnosticul nu trebuie presupus înaintea consultației. Sindrom vestibular sau AVC? Cele două probleme pot produce simptome asemănătoare. În ambele situații pot apărea pierderea echilibrului, capul înclinat și mișcările anormale ale ochilor. Un accident vascular nu poate fi confirmat sau exclus doar privind animalul. Este nevoie de un examen neurologic și, uneori, de investigații imagistice. Vestea încurajatoare este că debutul dramatic nu înseamnă automat un prognostic grav. Numeroase animale cu sindrom vestibular periferic se recuperează. Totuși, rapiditatea consultației rămâne esențială pentru identificarea cauzei și alegerea tratamentului potrivit. Sursa foto: Magnific.com