Semne ale stresului la pisici

Ca animale de pradă prin definiție, pisicile sunt obisnuite cu cantități mici de stres: vânătoarea consumă o mulțime de resurse fizice și mentale. Dar stresul cronic poate avea efecte devastatoare asupra sănătății felinei. Și bineînțeles afectează și relația cu familia. Stresul este atât o stare emoțională, cât și una fizică. Influențează atât comportamentul, cât și sistemul imunitar, pisica fiind mai expusă în fața bolilor de orice tip. Mulți stăpâni observă modificări în comportamentul pisicilor lor și nu conștientizează ce anume se întâmplă. Evită să ia în calcul stresul, un termen atât de comun în zilele noastre. Pentru a lupta eficient împotriva stresului, e important să îl puteți recunoaște. Vom prezenta pe scurt câteva dintre cele mai comune semne ale stresului la pisici.

De multe ori, pisicile maschează atât de bine frământările interioare încât stăpânul nu își dă seama prin ce trece pisica lui. La mâțele introvertite și mai puțin lipicioase este aproape imposibil să observi vreo diferență în atitudine și stilul de viață. De aceea încercați să vă apropiați de pisică, să fiți mai atenți la viața ei de zi cu zi și astfel să surprindeți cele mai fine alterări în comportament.
 
Agresivitatea

Când o pisică docilă devine spontan agresivă față de familie sau alte animale din gospodarie, atunci e cert că ceva nu îi convine. Chiar și cele mai retrase pisici se bucura din când în când (la inițiativa lor) de mângâierile noastre. Dar dacă pisica reacționeaza urât când vrem să o atingem, înseamnă că este stresată emoțional sau poate experimentează vreo durere fizică. Agresivitatea este singura ei modalitate de comunicare a nemulțumirii. O pisică blajină nu devine rea dintr-o dată, fără motiv.

 

Toaletarea excesivă

Există și la pisici o stare similară cu «sunt atât de nervos încât îmi vine să îmi smulg părul din cap». Doar că la ele se numește igienă personală obsesivă. Sub influența stresului, unele pisici se curăță atât de frecvent și de asiduu încât efectiv își pierd părul de pe anumite porțiuni. În condiții extreme de stres, pisica își poate smulge voit smocuri de păr, condiție numită alopecie psihogenică. Sau își poate provoca răni în urma automutilării.

În contrabalanță, neglijarea toaletei personale este de asemenea semnul unei neîmpliniri. Pentru pisici igiena este extrem de importantă și îi acordă o mare parte din timp. Și nu renunță la ea decât dacă sunt bolnave, bătrâne, stresate sau în depresie.

 
Lipsa apetitului

Pisicile nu sunt înnebunite după mâncare așa cum sunt cățeii, dar totuși mănâncă atunci când le e foame. Stresul și apatia le taie orice poftă de mâncare și ar trebui să fie primul semn pe care îl remarcă stăpânul. Dacă trec 24 de ore și pisica nu a mâncat nimic e obligatoriu să vă prezentați la medicul veterinar.

Mult mai rar la pisici, tensiunea poate fi eliberată prin mâncat excesiv, așa cum ni se întamplă multora dintre noi.

Mai mult somn

Pisicile dorm foarte mult în fiecare zi, în funcție și de nivelul de activitate. Deja ar trebui să îi cunoașteți programul de odihnă și orice schimbare spontană, în sus sau în jos, ar trebui să ridice un semn de întrebare despre cât de bine se simte pisica.

 

Ascundere

Când o pisica nu se simte confortabil în mediul ei, încearcă să se ascundă și să caute un loc ferit unde să se simtă în siguranță. Nu este firesc ca o pisică să se ascundă constant de familie.

Mai multe vocalize

Pentru mulți dintre noi cele câteva triluri ale pisicii sunt o plăcere. Dar, sub stres unele pisici se pot transforma în adevărate urlătoare care irită urechile. Unele sunete sunt atât de acute și de stridente, încât nu ai cum să le ignori. Dacă apar la o pisica silențioasă până atunci, e posibil să fie cauzate de stres (dacă deja ați exclus căldurile).

 
Accidente la litieră

Pisicilor le place să își facă nevoile într-un nisip curat, într-o zonă intimă. Sosirea unui copil sau a altor animale în familie, care îi invadeaza toaleta proprie, provoacă stres și o determină să urineze în altă parte. De asemenea, pisicile pot urina și chiar defeca în diferite zone ale locuinței, din dorința de a-și apăra teritoriul, amenințat poate de către o altă pisică din vecini. Controlul teritoriului este o componentă importanta a vieții sociale a pisicii, iar atunci când se simte amenințată, ea se stresează foarte tare.
 

 

 

 

Autor: Nicolae Hasegan