Paraziții interni la cabaline

Toți caii au paraziții interni. 90% dintre cazurile de colici înregistrate la cai au legătură cu distrugerea vaselor sangvine cauzată de migrarea larvelor de Strongylus vulgaris (viermele roșu). 50% dintre morțile la cabaline pot fi cauzate de paraziții interni.

Paraziții interni s-au adaptat la mediul interior al animalului gazdă și sunt specifici fiecărei specii de gazdă. Cu alte cuvinte, paraziții cabalini pot trăi doar în organismele cailor, iar paraziții bovini pot trăi doar în corpurile bovinelor. În cazul în care o vacă ingerează ouăle sau larvele unui parazit cabalin sau un cal ingerează ouăle sau larvele unui parazit bovin, ciclul vieții este întrerupt, iar animalul nu se infestează.

Cei mai importanți paraziți

Există cinci tipuri majore de paraziți cabalini: strongiolidele mari și mici, ascarizii, larvele muștelor cailor și oxiurii.

Strongiolidele mari și mici

Cei mai întâlniți și cei mai distructivi dintre toți paraziții interni la cai sunt strongiolidele (viermii roșii). Strongiolidele să găsesc la caii de toate vârstele, cu excepția mânjilor foarte tineri. Mărimea strongiolidelor este cuprinsă între unu și cinci centimetri.

Cele mai multe strongiolide mature din punct de vedere sexual se găsesc în intestinul gros. Larvele acestor viermi se deplasează prin vasele de sânge către inimă, ficat și plămâni, lăsând în urmă cicatrici și distrugând țesutul sănătos. Ouăle depuse de către femelele mature sunt transmise mai departe prin intermediul bălegarului. Acestea eclozează în larve care pot contamina iarba și fânul, iar atunci când sunt ingerate se reia ciclul. Atunci când caii sunt ținuți pe aceeași pășune, an după an se mărește numărul de larve ce pot infecta alți cai și crește riscul de infestare.

 

Grupul strongiolidelor mari conține trei specii importante: Strongylus vulgaris, Strongylus equinus și Strongylus edentatus. Strongylus vulgaris, cea mai distructivă specie, migrează prin arterele intestinului, îngroșând peretele arterei mezenterice anterioare în locul în care aceasta se atașează de aortă. Cheagul de sânge sau anevrismul rezultat creează o reducere semnificativă debitului de sânge într-o mare parte a intestinului. În această situație, sunt obișnuite episoade periodice de colici la scurt timp după ce animalul s-a hrănit sau a făcut efort, din cauza deplasării cheagului de sânge prin vasele care irigă intestinele. Severitatea acestor colici depinde de cât de avansate sunt daunele sistemului circulator. Blocajul total al arterei sau ruperea anevrismului pot duce la moartea calului.

Există aproximativ 40 de specii de strongiolide mici (ciathostome) și acest număr crește continuu din cauza dezvoltării rezistenței la medicamente. În multe zone, strongiolidele mici reprezintă o problemă mai mare decât cele mari. Migrația acestora se limitează la tractul intestinal. Multe dintre strongiolidele mici închistate pot să provoace colici atunci când acestea ies prin peretele intestinal.

Ciclul de viață a strongiolidelor este continuu, din acest motiv caii trebuie deparazitați intern la fiecare 8 – 10 săptămâni, ținând astfel populațiile de paraziți sub control.

Ascarizii

Parascaris equorum sunt cei mai mari paraziții interni întâlniți la cai. Lungimea acestora variază între 10 și 40 cm. La maturitate, Ascarizii pot avea o grosime de până la 1 cm și arată ca o râmă albă. Acești paraziți se găsesc în special la caii tineri și de cele mai multe ori nu se mai găsesc la caii mai în vârstă de cinci ani. În mod normal imunitatea se dezvoltă datorită expunerii la acești viermi în timpul adolescenței.

Femelele depun ouă în intestin și acestea sunt expulzate din organismul calului prin bălegar. Larvele se dezvolta astfel încât pot infesta din nou încă din interiorul ouălelor, apoi vor fi ingerate de către alt cal prin hrană sau apă contaminate. Ouăle eclozează în interiorul intestinului, iar apoi vor penetra apoi peretele intestinal. Larvele migrează către ficat și către plămâni, de unde vor fi expectorate prin trahee până în cavitatea bucală unde vor fi din nou înghițite. Acești viermi ajung la maturitate în intestinul subțire, iar ciclul vieții se repetă. Durata acestui ciclu este cuprinsă între 10 și 13 săptămâni. La caii tineri pot exista probleme respiratorii care se vor intensifica din cauza larvelor care migrează.

 

Larvele muștelor cailor

Muștele cailor sunt de trei tipuri: Gastrophilus intestinalis, cea mai întâlnită, Gastrophilus haemorrhoidalis și Gastrophilus nasalis.

Bâzâitul muștelor cailor  este enervant, atât pentru cai cât și pentru stăpân. Aceasta este de aproximativ mărimea unei albine, nu mușcă sau înțeapă, dar depune pe blana calului ouă galbene în zona picioarelor din față, a umerilor și a coastelor. Aceste sunt ingerate de către cai, fiind linse de unde au fost depuse.

Larvele celor trei tipuri de muștele cailor ajung în gură și se fixează în gingii. După aproximativ o luna larvele migrează spre stomac, provocând inflamații și ulcerații. După aproximativ 8–10 luni de dezvoltare, larvele părăsesc organismul gazdă prin bălegar. Imediat ce ajung afară, larvele se metamorfozează în muște adulte și ciclul începe din nou. Muștele cailor sunt cele mai active la sfârșitul verii și toamna.

Muștele cailor nu se hrănesc din gazdă, dar este necesară o deparazitare internă și curățarea blănii de ouă.

 

Oxiurii

Oxyuris equi se găsesc în cecum, colon, intestinul gros și în rect. În mod normal, femelele oxiur sunt pline de ouă ce sunt expulzate prin fecale. În plus, femelele, ies prin anus și își depun ouăle pe pielea din jurul acestuia cauzând organismului gazdă iritație și mâncărime. Pentru ameliorarea situației, caii se scarpină pe garduri sau alte obiecte solide, fapt care duce la pierderea părului în zona cozii și ocazional pot apărea infecții secundare.

Femela matură este de culoare cenușie sau maronie și are o coadă de până la trei ori mai mare decât restul corpului. Femelele au o lungime cuprinsă între 7 și 15 cm. Durata ciclului de viață este de aproximativ cinci luni.

Oxiurii provoacă mai puține pagube cabalinelor decât ceilalți paraziți. Pe de altă parte, iritarea constantă poate strica atât felul în care arată cât și comportamentul cailor. La caii infestați sever cu oxiuri se pot observa viermi în bălegar.

Tratament și prevenție

Deparazitarea internă a cailor trebuie să se facă regulat pentru a preveni apariția paraziților. Medicul veterinar vă va sfătui asupra dozajului și tipului de tratament potrivit.

Prevenirea și controlul presupune:

•    Hrănirea cailor în iesle, nu pe jos;

•    Curățarea periodică a grajdurilor, padocurilor și a locurilor pe care le frecventează caii;

•    Evitarea supraaglomerarii pășunilor;

•    Evitarea pășunilor umede, inundate, mai ales în cazul tineretului;

•    Nu împrăștiați bălegar în locurile unde se hrănesc caii;

•    Deparazitarea tuturor animalelor din turmă.

 

Autor: Nicolae Hasegan