Marmota alpina (Marmota marmota)

Este o specie de marmote care traieste in zonele muntoase din centrul si sudul Europei, la o altitudine de 800 pana la 3200 de metri, putand fi intalnita cu precadere in muntii Alpi, Carpati, Tantra, Pirinei si in Riva del Garda, Italia. Exemplarele adulte cantaresc intre 4 si 8 kilograme si ating o lungime de pana la 54 cm, exceptand coada, care masoara intre 13 si 16 cm. - dimensiuni care ii confera marmotei alpine titlul de cea mai mare specie apartinand familiei Sciuridae, din lume.

Blana este destul de aspra si variaza coloristic de la gri-cenusiu la rosu si uneori la galben blond. Nasul, buzele si capul aduc cu cele ale iepurilor de camp; parul si ghearele sunt asemanatoare celor ale bursucilor; dintii sunt aproape la fel cu cei ai castorilor; mustatile seamana cu ale pisicilor, ochii cu ai veveritelor, iar picioarele cu ale ursilor. Coada este scurta, urechile se termina brusc, nasul este prevazut la radacina cu o pata alba.

Indivizii apartinand acestei specii sunt excelenti sapatori, fiind capabili sa isi construiasca galerii chiar si in solul greu de strapuns cu tarnacopul. Pentru a-si construi vizuina, marmotele alpine sapa ajutandu-se de labele din fata, impingand pamantul in afara galeriei cu membrele posterioare si desprinzand pietrele cu ajutorul dintilor. Zona de locuit este amplasata la capatul galeriei si, de cele mai multe ori, este captusita cu fan, iarba uscata si tulpini lemnoase. Fiecare vizuina gazduieste cate o familie de marmote si deseori, datorita modificarilor facute de membrii noilor generatii, aceste adaposturi devin din ce in ce mai complexe.

Marmotele alpine traiesc in grupuri formate din mai multe familii, conduse de o pereche dominanta. Sunt defensive in fata intrusilor si se apara printr-un comportament de intimidare, care consta in marcarea teritoriului, batai repetate din coada si emiterea unor sunete sub foarma de fluieraturi.

Sezonul de imperechere incepe primavara, imediat dupa perioada de hibernare. Imediat dupa ce ramane insarcinata, femela cara in vizuina materialele necesare captusirii acesteia si ramane acolo pana cand fata. Dupa o perioada de gestatie de 33-34 de zile ea naste cel mai adesea 3 pui neajutorati, cu ochii inchisi si cu blana intunecata, care vor fi intarcati dupa 40 de zile. Indivizii ating maturitatea la varsta de 2 ani.

Petrec noua luni din an hibernand. Odata cu sfarsitul verii, marmotele alpine se aduna in vechile vizuine din trunchirile copacilor, care servesc drept loc de odihna pentru o lunga perioada de timp, incepand cu luna octombrie. Animalele isi “sigileaza” adapostul cu un amestec format din pamant si propriile materii fecale. Odata cu sosirea iernii, se strang unele in altele si incep lungul proces de hibernare. In aceasta perioada functiile organismului se reduc in mod considerabil: bataile inimii incetinesc pana la 5 pe minut, ritmul respirator se reduce si el pana la 1-3 pe minut, organismul folosindu-se de rezerva de grasime cat mai incet cu putinta. De asemenea, temperatura corpului scade, ajungand aproape la valoarea celei a aerului din jur, in ciuda faptului ca ritmul respirator si cel al inimii se vor accelera daca ating punctul de congelare. Din acest motiv unele marmote mor, epuizandu-si prematur rezerva de grasime din corp - cel mai des exemplarele tinere.

In Romania marmotele alpine populeaza muntii Fagaras, Rodna si Retezat.

www.zooland.ro