Fluturele bufnita

Agrotis segetum sau asa-numita buha a semanaturilor reprezinta cea mai pagubitoare specie de fluturi, atunci cand se afla in stadiul de omida. Fluturele propriu-zis are o lungime de circa 4 cm., este de culoare cenusiu-cafenie si prezinta in zona aripilor anterioare trei pete negre, sub forma unor figuri geometrice deosebite. Aripile posterioare sunt albe, matasoase.

Petele mici, pale si descentrate de pe aripile acestui fluture dau impresia unui ochi adevarat si deruteaza pasarile flamande, care nu se incumeta sa atace aceste vietati, confundandu-le cu animalele de talie mare. Bulinele fluturelui bufnita imita cel mai bine irisul si pupila ochiului adevarat, iar in lumina lunii suprafata pare umeda si licareste asemenea acestuia.

Omizile sale sunt polifage si rod frunzele, semintele incoltite, radacinile si tuberculii, atacand plantele cerealiere, tutunul, sfecla, pepinierele viticole si pomicole si producand pagube substantiale.

Toti reprezentantii familiei Lymantriidae, din care face parte si fluturele bufnita, sunt daunatori extrem de periculosi. Din aceasta familia mai fac parte temutele omizi paroase de molift (Lymantria monacha), de stejar (Lymantria dispar) sau omida fluturelui argintiu (Euproctis chrysorrhoea). Pentru a demonstra cat sunt de periculoase, in anul 1869 un savant a luat din Germania cateva exemplare de Lymantria dispar si le-a introdus in America de Nord, tinandu-le sub supraveghere. A recurs la aceasta demonstratie deoarece, in mediul ei, specia nu parea atat de daunatoare, avand foarte multi dusmani naturali. Unul dintre exemplare, insa, a reusit sa scape si s-a raspandit rapid, distrugand plante, dezgolind de frunze livezi intregi de pomi fructiferi si atentand la padurile de conifere. “The gipsy moth” a fost oprit abia dupa ce o echipa condusa de entomologul I.O.Howard a importat din Europa dusmanii acestui daunator: ihneumonidele, mustele tahinide si pradatoarea de nimfe, restabilind echilibrul natural.

www.zooland.ro