Boala ficatului gras la pisici (Lipidoza hepatică)

Lipidoza hepatica la pisici, cunoscuta si ca «Boala ficatului gras», este  boala de ficat severa la pisici cel mai des intalnita. Ficatul are multe functii complexe printre care producerea de substante chimice necesare digestiei si detoxifierea organismului. Ficatul, joaca de asemenea un rol important in metabolism. Datorita importantei vitale a acestuia, organismul nu poate compensa in  niciun fel nefunctionarea lui.

Boala ficatului gras  - Cauze

Desi lipidoza hepatica la pisici este considerata idiopatica, ceea ce inseamna ca are cauze necunoscute, este aproape intotdeauna precedata de anorexie, pisica evitand mancarea aproape in totalitate. Atunci cand un organism este subnutrit, acesta incepe sa-si metabolizeze rezervele de grasime pentru a produce energie. Corpul pisicii nu este capabil sa utilizeze cantitati mari de grasime. Atunci cand organismul pisicii este lipsit de hrana grasimea este eliberata catre ficat, dar nu este procesata eficient, ci este doar stocata acolo ducand la scaderea functiilor ficatului.

Lipidoza hepatica este de obicei o cauza secundara a unei afectiuni deja prezente cum ar fi obezitate, diabet, cancer, hipertiroidism, pancreatita, boli renale sau alt tip de probleme hepatice. Pisicile care deja au depasit greutatea normala sunt mai susceptibile de boala ficatului gras decat cele care au o greutate normala.

Stresul favorizeaza aparitia afectiunii. Stresul poate fi generat de schimbari in dieta sau in cadrul locuintei (alt animal de companie, copil sau chiar mutarea domiciliului), infectii bacteriene sau cancere, sau orice cauza care determina pisica sa nu se mai alimenteze.

Boala ficatului gras -Simptome

– Anorexia. O pisica care pana acum era sanatoasa se opreste din mancat. Oricand o pisica se flamanzeste timp de mai mult de 24 – 48 de ore este motiv de ingrijorare. Uneori dureaza saptamani, dar in acest rastimp stapanul ar trebui sa isi dea seama ca ceva nu e in regula. In mod firesc apar pierderi importante in greutate.

Boala ficatului gras - Diagnostic

În timpul diagnosticarii sa vor face analize de sange si de urina. De obicei analizele de sange vor arata nivele crescute de enzime hepatice si un nivel crescut al bilirubinei. Nivele ridicate de pe bilirubina pot fi prezente si in urina pisicii. Ficatul poate parea marit la radiografie si la ecograf. Veterinarul poate face si o biopsie a tesutului hepatic.

Boala ficatului gras - Tratament

Scopul tratamentului este de a hrani pisica imediat prin administrarea intravenoasa de fluide, vitamine si nutrienti. Este posibil ca initial pisica sa fie spitalizata timp de cateva zile. Desi cateodata se poate hranit pisica cu seringa, in cele mai multe cazuri, pisica trebuie intubata si hranita prin tub. Desi ideea de a intuba pisica pare respingatoare este o idee mai buna decat hranirea cu forta cu ajutorul seringii, in special pentru faptul ca acest proces trebuie sa continue timp de trei pana la sase saptamani, chiar daca pisica este ingrijita la domiciliu.

În acelasi timp este foarte important sa fie descoperita cauza ingrasarii ficatului pentru aplicarea tratamentului corespunzator fara intarziere.

Boala ficatului gras - Pronostic

În cazul in care boala este diagnosticata devreme, iar pisica supravietuieste primelor zile de tratament agresiv, pronosticul de recuperare totala este excelent. În cazul in care nu se aplica tratament aceasta boala este fatala. Vestea buna este ca pisicile care supravietuiesc unui episod de lipidoza hepatica au sanse slabe de a dezvolta din nou aceeasi boala.

Boala ficatului gras - Preventie

Stapanii detin un rol major in preintampinarea acestei boli. Mentineti pisica intr-o forma fizica buna, sanatoasa si fericita. Eliminati orice forma de stres suplimentar pentru ea si evitati schimbari majore in rutina pisicii, mai ales daca este in varsta. Luptati cu obezitatea, daca este cazul. Orice pisica grasa ce s-a oprit spontan din mancat este susceptibila de lipidoza hepatica. Observati-i comportamentul alimentar, iar la primele semne de anorexie (1-2 zile in care nu mananca nimic), cereti ajutorul medicului veterinar.
 

Autor: Nicolae Hasegan