Animale care folosesc mirosul drept armă

Evoluţia le-a echipat pe animale cu diverse arme: dinţi, cleşti, venin, putere şi... miros! Poate că ultimul dintre cele menţionate pare cel mai inofensiv, dar gândiţi-vă când aţi simţit ultima dată un miros neplăcut şi cât aţi putut rezista în apropierea lui...

Vă prezentăm cinci dintre cele mai cunoscute animale care se folosesc de miros pentru a-şi îndepărta duşmanii sau pentru a-şi ataca prada:

Sconcsul – Sconcşii sunt probabil cele mai cunoscute animale, atunci când vine vorba despre miros. Aceste vietăţi produc substanţe urât mirositoare în două glande aflate de-o parte şi de alta a anusului. Când se simt ameninţaţi, sconcşii eliberează un jet puternic de miasme din aceste glande, capabile să ţină la distanţă chiar şi cei mai periculoşi prădători.

Cărăbuşii-bombardieri - Gândacul bombardier, care se găseşte pe orice continent, cu excepţia Antarctica, se apără de prădători (furnici, broaşte şi gândaci) folosind un jet de lichid fierbinte, proiectat  sub presiune mare într-un timp scurt de acţiune. În urma unei reacţii chimice se eliberează oxigen liber şi o cantitate  de căldură considerabilă. Mai mult, gândacul este capabil să arunce acest jet de lichid dintr-o turelă rotativă. Temperatura lichidului poate atinge chiar şi 100 de grade Celsius, iar emisiile apar impulsiv de până la 500 runde pe secundă.

Pupăza arboricolă - Pupezele arboricole din familia Phoeniculidae sunt păsări ce se găsesc în sudul deşertului Sahara şi reprezintă exemplele perfecte ale faptului că şi zburătoarele sunt perfect capabile să se apere cu arme urât mirositoare: femelele au o glandă specializată în secretarea unor uleiuri închise la culoare, care emană un miros teribil. Când cuibul le este ameninţat, păsările elimină un jet din acest ulei îngrozitor, reuşind astfel să îşi îndepărteze prădătorii.

Zorilla  - Zorilla este mamiferul care seamănă extrem de mult cu sconcsul. Deşi nu este inrudit cu el, zorilla (membru al familiei nevăstuicilor) are glande anale similare acestuia şi ele secretă, la rândul lor, substanţe cu miros respingător. În plus, când zorilla îşi împroaşcă prădătorii cu substanţa secretată de aceste glande, îi orbeşte temporar şi le produce o senzaţie de arsură. Un al doilea mecansim de apărare îl reprezintă blaniţa similară sconcsului: avertizează duşmanii să păstreze distanţa.

Gândacul puturos – Poate că nu ştiţi cum miros animalele menţionate mai sus, dar cu siguranţă aţi simţit măcar o dată mirosul unui gândac puturos! Două glande aflate pe spatele gândacului produc nişte secreţii atât de urât mirositoare, încât prădătorii se îndepărtează imediat. Aceşti gândaci au şi un gust extrem de neplăcut aşa că, dacă vă gândeaţi cumva să îi gustaţi, se pare că ţinutul respiraţiei nu ajută.

Autor: Iulia Albi