Viezurele (Meles meles)

Intr-adevar, este foarte greu sa surprinzi pe timp de zi un bursuc, in afara vizuinei. Fiind copil, ani in sir am cutreierat dealurile si padurile natale si doar o singura data, nu numai ca am vazut ,dar si am capturat un exemplar. Era un pui ratacit pe care am reusit sa pun mana inainte sa ajunga la intrarea in galerie. L-am apucat de greaban, sa nu ma poata zgaraia sau musca, moment in care, de frica, a scos un fel de latrat ascutit, dar a fost singura data cand l-am auzit latrand asa. Era cam de marimea unei pisici, cu blana si ghearele foarte curate si fara sa emane acel miros caracteristic, asociat de obicei acestei specii. L-am adus acasa, i-am facut culcus intr-o lada si l-am hranit la inceput cu lapte de vaca din biberon, apoi i-am dat treptat si alta hrana; diverse seminte (floarea-soarelui, porumb, orz), fructe (mere,prune) si legume ( morcovi, cocean de varza, etc) In cea mai mare parte a timpului dormita , ghemuit cu botul intre labute, si mi-a lasat impresia unui animal bland care, crescut de mic, este destul de usor de domesticit si, in plus, extrem de curat ( nu-si facea nevoile decat in afara culcusului). Blanita era moale la pipait si frumoasa ca aspect. Dintii erau bine ascutiti (poate pentru ca era un exemplar tanar), insa nu a schitat niciodata intentia de a ma musca. S-a adaptat oarecum la viata de curte, fiind acceptat chiar de caine. Nu-i placea insa cand il scoteam in timpul zilei prin ograda si, cum prindea momentul, se refugia urgent in culcus. A fost un animal dragut, dar intr-o dimineata l-am gasit mort. Peste ani, am aflat ca l-a omorat tata, de frica sa nu devina agresiv (la tara are reputatia de a se repezi la testicule, atunci cand este in pericol) Nu stiu daca este adevarat, dar si acum imi amintesc cu parere de rau despre el. Timp de cateva saptamani, cit l-am ingrijit, mi-a facut impresia unui animal morocanos dar prietenos si foarte curat.

Intr-adevar, este foarte greu sa surprinzi pe timp de zi un bursuc, in afara vizuinei. Fiind copil, ani in sir am cutreierat dealurile si padurile natale si doar o singura data, nu numai ca am vazut ,dar si am capturat un exemplar. Era un pui ratacit pe care am reusit sa pun mana inainte sa ajunga la intrarea in galerie. L-am apucat de greaban, sa nu ma poata zgaraia sau musca, moment in care, de frica, a scos un fel de latrat ascutit, dar a fost singura data cand l-am auzit latrand asa. Era cam de marimea unei pisici, cu blana si ghearele foarte curate si fara sa emane acel miros caracteristic, asociat de obicei acestei specii. L-am adus acasa, i-am facut culcus intr-o lada si l-am hranit la inceput cu lapte de vaca din biberon, apoi i-am dat treptat si alta hrana; diverse seminte (floarea-soarelui, porumb, orz), fructe (mere,prune) si legume ( morcovi, cocean de varza, etc) In cea mai mare parte a timpului dormita , ghemuit cu botul intre labute, si mi-a lasat impresia unui animal bland care, crescut de mic, este destul de usor de domesticit si, in plus, extrem de curat ( nu-si facea nevoile decat in afara culcusului). Blanita era moale la pipait si frumoasa ca aspect. Dintii erau bine ascutiti (poate pentru ca era un exemplar tanar), insa nu a schitat niciodata intentia de a ma musca. S-a adaptat oarecum la viata de curte, fiind acceptat chiar de caine. Nu-i placea insa cand il scoteam in timpul zilei prin ograda si, cum prindea momentul, se refugia urgent in culcus. A fost un animal dragut, dar intr-o dimineata l-am gasit mort. Peste ani, am aflat ca l-a omorat tata, de frica sa nu devina agresiv (la tara are reputatia de a se repezi la testicule, atunci cand este in pericol) Nu stiu daca este adevarat, dar si acum imi amintesc cu parere de rau despre el. Timp de cateva saptamani, cit l-am ingrijit, mi-a facut impresia unui animal morocanos dar prietenos si foarte curat.

Intr-adevar, este foarte greu sa surprinzi pe timp de zi un bursuc, in afara vizuinei. Fiind copil, ani in sir am cutreierat dealurile si padurile natale si doar o singura data, nu numai ca am vazut ,dar si am capturat un exemplar. Era un pui ratacit pe care am reusit sa pun mana inainte sa ajunga la intrarea in galerie. L-am apucat de greaban, sa nu ma poata zgaraia sau musca, moment in care, de frica, a scos un fel de latrat ascutit, dar a fost singura data cand l-am auzit latrand asa. Era cam de marimea unei pisici, cu blana si ghearele foarte curate si fara sa emane acel miros caracteristic, asociat de obicei acestei specii. L-am adus acasa, i-am facut culcus intr-o lada si l-am hranit la inceput cu lapte de vaca din biberon, apoi i-am dat treptat si alta hrana; diverse seminte (floarea-soarelui, porumb, orz), fructe (mere,prune) si legume ( morcovi, cocean de varza, etc) In cea mai mare parte a timpului dormita , ghemuit cu botul intre labute, si mi-a lasat impresia unui animal bland care, crescut de mic, este destul de usor de domesticit si, in plus, extrem de curat ( nu-si facea nevoile decat in afara culcusului). Blanita era moale la pipait si frumoasa ca aspect. Dintii erau bine ascutiti (poate pentru ca era un exemplar tanar), insa nu a schitat niciodata intentia de a ma musca. S-a adaptat oarecum la viata de curte, fiind acceptat chiar de caine. Nu-i placea insa cand il scoteam in timpul zilei prin ograda si, cum prindea momentul, se refugia urgent in culcus. A fost un animal dragut, dar intr-o dimineata l-am gasit mort. Peste ani, am aflat ca l-a omorat tata, de frica sa nu devina agresiv (la tara are reputatia de a se repezi la testicule, atunci cand este in pericol) Nu stiu daca este adevarat, dar si acum imi amintesc cu parere de rau despre el. Timp de cateva saptamani, cit l-am ingrijit, mi-a facut impresia unui animal morocanos dar prietenos si foarte curat.