Tritonul cu creasta (Triturus cristatus)

Subordinul Salamandroidea cuprinde familii extrem de raspandite, fiind reprezentate de diverse forme, cu feluri diferite de viata. Toate aceste familii au in comun doua caracteristici: dintii palatini dispusi in randuri longitudinale si fecundarea interna.Cele mai cunoscute specii din familia Salamandridae sunt asa-numitele „broaste cu coada”: salamandrele si tritonii.

Tritonii au forma zvelta de soparla, in comparatie cu salamandrele, care au corpul masiv si membrele puternice. Tritonii au carene superioare si inferioare si o creasta tegumentara pe spate (foarte dezvoltata la masculi in timpul imperecherii) corpul le este alungit, fiind adaptat pentru inot, iar coada comprimata lateral ii ajuta la vaslit. Aspectul general este inelat.

Tritonii cu pielea nededa sunt foarte sensibili fata de factorii chimici, fiind, in schimb, foarte rezistenti fata de cei mecanici, astfel ca multe leziuni se vindeca prin regenerare. Este cunoscut faptul ca tritonii pot renunta la propria coada, atunci cand sunt prinsi de pradatori, fiind capabili de regenerare totala. Un grup de specialisti britanici sustin ca au descoperit secretul mecanismului de regenerare a membrelor – acesta ar consta intr-un „complex de celule numit blastema, adica o grupare de celule stem nediferentiate, care pot dezvolta un organ intreg. O parte din celulele prezente la locul amputarii sunt transformate automat de organism in celule stem, formand o blastema si se vor metamorfoza ulterior in celule adulte specializate, pe masura ce membrul amputat creste la loc.” (sursa: revistamagazin.ro)

Exista aproximativ 20 de specii de tritoni, dintre care patru traiesc in Germania. Cel mai mare reprezentant european este tritonul cu creasta sau marele triton de helesteu. Acesta poate ajunge la o lungime de 15 cm. Dintre cele cinci rase geografice prezente in Europa, rasa tipica traieste in Franta Centrala, Europa Centrala si de Nord, celelalte fiind prezente in zonele de est ale Alpilor, in Italia, in regiunea dunareana, in Peninsula Balcanica, in Caucaz si in Asia Mica.

Desi este cunoscut ca un animal care populeaza baltile cu apa limpede sau micile baltoace, in realitate tritonul cu creasta isi petrece marea parte a timpului pe uscat, ascuns si neobservat, intrand in apa numai in perioada imperecherii.

Inainte de imperechere au loc jocuri nuptiale, in timpul carora masculul isi misca in mod repetat coada, stimulat fiind de o substanta mirositoare, secretata in apa de catre femela. In timpul rutului partea dorsala a animalului este marmorata in culori inchise, pielea partii ventrale staluceste in galben deschis cu pete negre. Femela are coada impodobita cu o dunga argintie, iar pe degetele galbene ale membrelor ii apar niste inele negre. Sunt animale foarte lacome, inghitind toate vietatile mici pe care le prind in apa - uneori isi inghit propria progenitura, de aceea este indicat ca larvele sa fie protejate de o vegetatie deasa, in cazul in care inmultirea are loc in acvariu.

Tritonii cu creasta sunt foarte raspanditi in Romania – o forma deosebita a acestei specii este  Triturus cristatus dobrogiens care traieste de-a lungul Dunarii – este foarte zvelt, iar abdomenul este colorat in rosu. Animalele stau in apa din martie pana in iunie, se reproduc in aprilie, iar femela depune 60 pana la 100 de oua izolate pe plantele din apa. Desi depune numeroase oua, multe nu se dezvolta din cauza unor frecvente mutatii cromozomiale. Ouale sunt sferice, alb-galbui, cu diametrul de 2-4 mm. Dupa 13 zile, larvele ies din oua si raman in apa timp de 3 luni, atingand 50 - 85 mm. Catre iarna se retrag (adulti si tineri) pe sub pietre, radacini si scoarta arborilor.

www.zooland.ro
04.04.2007