Scrisoare deschisa

Ati fost vreodata intr-o situatie extrem de grea legata de animalul
iubit?

Iata povestea unui om si a unui caz de cruzime contra animalelor , cruzime
care pare fara frontiere... Laurentiu a venit disperat in Romania sa-si
trateze catelul, dupa ce acesta a contractat o forma grava de boala de
piele, reversibila. Pare neajutorat si dezorientat intr-un hatis
legislativ prost interpretat si in care el a crezut cu tarie... Iata
povestea. Ce-l sfatuiti pe prietenul nostru , Laurentiu?


"Ma numesc Soare Laurentiu Bogdan, rezident in Danemarca de 3 ani.
Sunt antrenor profesionist de tenis de camp, cu permis legal de
munca. In prezent ocup functia de antrenor principal la Clubul de
tenis din Sonderborg. Aceasta meserie am desfasurat-o si in
Romania, SUA, Franta si Germania. Resedinta mea este in
Sonderhavvej 10 C 6340 Krusa, telefon h:0045-74670804
m:0045-26396340.

Iubesc Danemarca cu democratia, legile si civilizatia ei avansata.

Am trait insa o intamplare nefericita, cu un sfarsit neprevazut. Am
fost proprietarul a doi caini doberman, unul de 7 ani si unul de 2
ani. Acesti caini traiau in resedinta mea, proprietatea sorei mele,
cetatean danez, medic la spitalul din Abenra. Datorita unor
reclamatii din partea unor vecini deranjati de latratul cainilor si
considerand ca acesti caini erau agresivi, am primit cateva amenzi.
Vreau sa subliniez ca nimeni nu a fost muscat vreodata si ca sunt
caini blanzi si tandri cu toata lumea care vine la mine, chiar si
cu persoanele noi ori cu cainii de pe strada. In ziua de 8 martie
2005, politia a descins la locuinta mea si fara un ordin special
scris (care se mai numeste si "ordin de la curte") si mi-a ridicat
in mod abuziv cainii. Ei au fost dusi intr-o pensiune de caini
pastrata secreta. Cu toate insistentele mele, seful politiei nu a
vrut sa comunice cu mine spunand ca-i ocupat iar subsefa politiei
mi-a spus ca nu vorbeste nici o limba de circulatie (?), ca de
exemplu engleza, germana, franceza, situatie care putea fi remediata prin
convocarea unui translator. Atunci am dus o scrisoare la politie in care
am spus ca sunt gata sa renunt la permisul de rezidenta si de lucru,
imediat, pentru a-mi salva animalele, luand cainii cu mine, ca sunt
pregatit sa parasesc chiar si Danemarca. Nici pana astazi n-am primit un
raspuns. S-a luat o decizie abuziva: ambii caini sa fie omorati. In acest
moment am contestat decizia politiei la Ministerul Justitiei.

Timp de 4 luni, cu toate insistentele avocatului meu si ale
persoanei care se ocupa de dosar din cadrul Ministerului de
Justitie, simplul drept de a-mi vedea animalele mi-a fost refuzat de
politie. Unul dintre caini era sub tratament medical in momentul
cand a fost ridicat de politie, fiind bolnav de demodecie
(contractata in urma cazarii lui intr-o pensiune pe o perioada cand
am fost plecat din Danemarca). Dupa 4 luni mi s-a spus ca nu mai pot
pastra cei 2 caini si ca unul va fi eutanasiat

In loc sa fie respectata decizia Ministerului de Justitie care
spunea ca acel caine bolnav sa fie eutanasiat si cel sanatos sa fie
returnat, politia a hotarat INTENTIONAT sa omoare cainele sanatos si
sa-mi returneze cainele bolnav. Nici macar nu m-a lasat sa vad
cainele inainte de eutanasie, cum prevede legea! Cu toate ca am
insistat, mi s-a refuzat pana chiar si acest drept uman... Politia din
Abenra, intr-un mod barbar si meschin, a incalcat si cele mai
elementare drepturi ale omului si ale animalelor, nepermitandu-mi
mie si sorei mele sa ne luam ramas bun de la catelul cu care ne
fusesem impreuna 7 ani. Acest act de razbunare a fost facut
intentionat fiindca la ora si ziua stabilite ca sa ne prezentam la
pensiunea de caini ( luni, 27 iunie, ora 15.30) cainele era deja
omorat cu nu se stie cat timp inainte. Cunosteam de la avocat
decizia corecta si ma prezentasem chiar si cu cainele bolnav pentru
a-l da pe acesta si a-l salva pe celalalt. (Ce fel de oameni au fost
acestia daca m-au pus in aceasta situatie? A fost similar celui de a alege intre
2 copii.)

In urma regimului de viata la care au fost supusi, s-a constatat ca
cei 2 caini au ajuns intr-o stare deplorabila, aratand netratati si
malnutriti. Au fost tinuti intr-o cusca mica amandoi (cu toate ca
unul era bolnav de acea boala transmisibila). Cainele bolnav n-a
fost tratat deci pe perioada sederii in pensiune, lucru care
contravine normelor ei de functionare.

Aceste persoane sinistre , sefii politiei din Abenra, "doctorul
veterinar" si proprietarul pensiunii unde au suferit cei 2 caini 4
luni de zile, sunt sigur, nu fac cinste si nu se identifica cu
poporul danez.

Doresc si sper ca toti cei ce raspund de acest act criminal sa fie
pedepsiti pentru ca astfel de fapte sa nu se mai repete.

Toate acestea mi-au cauzat aparitia unei boli pe care si astazi o
tratez fara sanse vizibile de a redeveni omul normal de mai
inainte. Chinul la care au fost supuse animalele, trauma morala a
mea si a lor si depresia psihica in care ma aflu, ma determina sa ma
adresez dumneavoastra in speranta ca se va face dreptate. As vrea sa
se ia o decizie dreapta si inteleapta asa cum dintotdeauna mi-am
imaginat ca justitia si democratia daneza poate fi in fruntea
tarilor europene. N-as vrea sa cred ca ceea ce mi s-a intamplat si
atitudinea oficialitatilor daneze fata de mine se datoreaza faptului
ca sunt roman.

Elena, catelul ramas, se afla sub tratament la unul dintre cele mai bune
cabinete medicale in boli de piele. Doctorul veterinar mi-a recomandat s-o
las in Romania chiar daca eu trebuie sa plec vineri in Danemarca.Ea
trebuie sa mai primeasca unele sustineri medicale si la urma trebuie sa i
se mai faca niste analize de laborator. As vrea s-o las dar nu stiu nici o
persoana de incredere si care sa mai aiba si spatiul necesar pentru ea.
Boala ei fiind transmisibila, ar avea nevoie de cineva fara caini, care
sa-i dea si ingrijirile corespunzatoare, contracost. Poate ma ajutati
dumneavoastra.



Va multumesc foarte mult.

Tel 0746/001.545

26 iulie 2005





P.S. Am scos certificatul meu medical si al cainelui, l-am tradus in
engleza si l-am legalizat."