Renul salbatic (Rangifer tarandus)

Renii fac parte din familia Cervidae, genul Rangifer, semanand ca structura cu cerbii, dar diferentiindu-se de acestia prin cateva particularitati. Una dintre ele o constituie faptul ca la reni ambele sexe au coarne, cu precizarea ca la ciute acestea sunt mai simple si mai mici. Femela cantareste intre 60 si 170 de kg si masoara aproximativ 162 - 205 cm. Masculul este, in general, mai mare, cantarind, in functie de specie, intre 100 si 318 kg si atingand pana la 214 cm. Coarnele sunt lepadate, de obicei, in luna decembrie sau in ianuarie - la specia scandinava numai masculii batrani isi leapada cornele in decembrie, cei tineri o fac primavara tarziu, iar femelele in timpul verii. Acestea vor fi complet dezvoltate in timpul goanei, care incepe la sfarsitul lunii septembrie, atunci cand masculii obisnuiesc sa lupte intre ei. Masculul dominant ajunge sa se imperecheze cu 15-20 de femele. In acest timp pierde foarte mult din greutate, obisnuind sa nu manance nimic. Coloritul acestor animale difera de la specie la specie, renii putand fi atat albi, cat si pestriti.

Rangifer tarandus, cunoscut si sub denumirea de Caribu in zona Americii de Nord, este o specie larg raspandita si numeroasa in zona continentelor nordice (zona arctica). Initial, renul se gasea in Scandinavia, Europa de Est, Rusia, Mongolia, China, la peste 50 de grade latitudine nordica. In America de Nord era intalnit in Alaska, Canada si in partile nordice de la Washington pana la Maine. In secolul al 19-lea era inca prezent in sudul statului Idaho. Astazi renii salbatici au disparut din multe dintre zonele vaste mentionate, in special din zonele sudice. Populatii numeroase de reni se mai gasesc inca in Siberia, Groenlanda, Alaska si Canada.

Renii salbatici (de ex. Rangifer tarandus caribou sau caribul american) efectueaza migratii indelungate in fiecare an, folosind mereu aceleasi drumuri. Sute de mii de animale calatoresc cca 1000 km in ambele directii, intre adaposturile de vara pentru pui, care se afla in tundra, si cele de iarna, situate in marile paduri de conifere din taiga. Numarul renilor este atat de mare, incat o singura turma se poate intinde pe o suprafata de 300 km. Odata ajunsi la adaposturile pentru pui, in luna mai, femelele nasc imediat. Puii cresc, de obicei, foarte repede, dupa 45 de zile fiind capabili sa-si asigure singuri hrana, moment in care turmele pornesc intr-o noua calatorie spre pasuni mai joase si mai verzi. Indienii nord ameicani, ca si siberienii, isi acopereau in trecut nevoia de carne prin vanarea acestor mamifere, iar atunci cand migratiile nu aveau loc, in regiunile respective izbucnea foametea. In afara de valorificarea carnii, blanii si a laptelui, renii sunt apreciati pentru rezistenta lor fizica deosebita, speciile domestice fiind folosite in unele regiuni, la diferite munci.

Dintre speciile cele mai raspandite fac parte: renul finlandez (R. fennicus), renul siberian (R. sibiricus), renul de munte (R. montanus) din Muntii Stancosi si renul din Terra Nova (R. Terrea-novae).

www.zooland.ro