Peritonita infectioasa la pisici

I. Cauze

Peritonita infectioasa la pisici este cauzata de un virus coronarian care poate infecta orice pisica, de la cele foarte tinere la cele foarte batrane (de 14 ani si chiar mai mult). Virusul peritonitei infectioase la pisici este foarte similar cu virusul coronarian care cauzeaza diareea ocazionala, de obicei usoara (virusul coronarian enteric). De fapt, exista unele dovezi ca acest virus poate suferi mutatii si se poate transforma in virusul peritonitei infectioase. Aceasta inseamna ca pana si o pisica care nu intra in contact cu alte feline poate dezvolta peritonita infectioasa.

Desi aceasta chestiune inca mai este dezbatuta, unii specialisti sunt de parere ca virusul nu este transmis pisoilor ne-nascuti si nici celor nascuti, prin lapte. Unele pisici aparent sanatoase pot purta virusul, care poate fi eliminat prin fluide ale corpului sau prin fecale, fecalele reprezentand cea mai comuna sursa de infectie orala (care este considerata o cale mai putin comuna de infectare). Datorita mecanismului primar mutational de dobandire a peritonitei infectioase la pisici, in prezent, mortalitatea datorita expunerii la acest virus este foarte sporadicam chiar si in populatiile de pisici in care se stie ca virusul peritonitei infectioase este prezent.

II. Boala clinica

Tipul si dezvoltarea bolii este destul de complex si, in mare parte, depeninde de starea sistemului imunitar al animalului. In unele cazuri, raspunsul sistemului imunitar la infectie poate inrautati semnele clinice. In forma efuziva a bolii, exista acumulari de cantitati substantiale de fluide in cavitatile corpului (piept si abdomen). Unele dintre aceste animale par foarte balonate. In forma uscata a bolii, aceste simptome nu sunt prezente. In ambele forme, semneleclinice pot fi destuld e variabile; orice organ sau tesut moale poate fi afectat, putandu-se confunda cu multe alete boli. Cele mai comune simptome sunt non-specifice si includ: febra fluctuanta, lipsa poftei de mancare, letargia si pierderea in greutate. Unori, daca sistemul nervos central este afectat, anormalitatile neurologice sunt aparente.

III. Diagnosticarea

Diagnosticarea de rutina:

Poate evidentia un consistent profil (dar nu specific pentru) peritonita infectioasa la pisici. Prezenta unui profil tipitc pentru peritonita infectioasa, cuplata cu existenta semnelor clinice tipice, ofera un indiciu puternic pentru suspectarea prezentei bolii.

Citologia fluidelor:

In forma efuziva a bolii, analiza fluidelor din cavitatile corpului poate oferi informatii folositoare, cu o mare valoare de predictie pentru diagnosticarea infectiilor de peritonita la pisici. Similar, atunci cand anormalitatile neurologice sunt prezentem analiza fluidului cerebral spial poate produce la concluzia existentei bolii, concluzie, de altfel, bine sustinuta.

Examinarea histopatologica:

Examinarea histologica (evaluarea microscopica a mostrelor de tesut) a organelor afectate este cel mai specific dintre toate testele existente pentru diagnosticarea definitiva a infectiilor virusul peritonitei infectioase feline.

Testele cu ser cu anticorpi (Elisa, IFA, AGI, PH):

Aceasta este o zona foarte controversata in randul medicilor veterinari. In trecut, era presupus faptul ca un nivel ridicat de anticorpi, impreuna cu semnele bolii, erau indicii sigure pentru diagnosticarea unei infectii active cu virusul peritonitei infectioase la pisici. In prezent, s-a demonstrat ca acest lucru nu este adevarat.

IV. Tratament

In prezent, nu exista nici un tratament specific pentru peritonita infectioasa la pisici. Unii specialisti au incercat medicamentele imuno-represive si/sau imuno/modulatoare. Unele medicamente antivirale, singure sau in combinatie cu imuno-modulatoare, se afla in faza de testare. Rezultate promitatoare pentru atenuarea formei uscate a bolii, folosind imuno-represive si interferon uman recombinat, au fost raportate in anii trecuti. Doze masive de interferon poate ajuta pisicile grav afectate.