Melcul, animal de casa

si eu am tinut melc an casa:P...........stiu aproape totu despre ei....cn vrea sa stie ceva puteti sa vb cu mn pe ID clau_thebeast.

si eu am tinut melc an casa:P...........stiu aproape totu despre ei....cn vrea sa stie ceva puteti sa vb cu mn pe ID clau_thebeast.

si eu am tinut melc an casa:P...........stiu aproape totu despre ei....cn vrea sa stie ceva puteti sa vb cu mn pe ID clau_thebeast.

Stiu foarte putine despre aceste animalute care..."fac oua"! Ma jucam cu ele in copilarie. Acum, la oras, le/am inatlanit mai rar. In ultmii ani, totusi, le vad mai des. Printre blocuri e mai multa verdeata, dar si mai multa mizerie, poate de aceea ss-au inmultit, iar dupa ploaie ies pe alei. La plimbare, poate. Da, admiram zilele trecute cirezi de melci iesite pe trotuar, pe langa gardul de sarma al blocului unde locuiesc, chiar in calea trecatorilor. Ici si colo cate o balta mucilaginoasa si coji din casa de clacar... M-am ingrozit. Pe cativa i-am luat si i-am apropiat de iarba. I-am intors din drumul fericiri sau din drumul mortii? Nu stiu! Erau melci maturi, mamele si tatii, dar si puisorii. Ce vreau ei, de fapt.? Vreau sa le admiram cochiliile, de/o imbinare fascinanta a culorilor sau mersul incet, elegant. Ma gandeam, ce i-a manat in aceasta riscanta aventura?! Parinti si puisori avansau Nu stiu cine sunt dusmanii lor, dar oamenii neglijenti cu fiintele de langa ei sunt sigur dusmanii melcilor. Nu, nu sunt luati pentru a fi mancati, desi se stie fac parte din meniuri delicioase si scumpe, pentru pretentiosi si bogati. Nu, noi, n-am ajuns sa mancam melci! Pur si simplu sunt striviti: din nepasare, din neglijenta, din curiozitate, din ignoranta. Moartea lor vine, asadar, pe alee, in lumina. De ce nu putem oare respecta pe cineva care si-a facut o casa, isi duce povara cum poate, mai iese si la plimbare si care nici nu se grabeste? Aventura de a iesi la drumul mare, in luminis ii costa, pe multi.

Stiu foarte putine despre aceste animalute care..."fac oua"! Ma jucam cu ele in copilarie. Acum, la oras, le/am inatlanit mai rar. In ultmii ani, totusi, le vad mai des. Printre blocuri e mai multa verdeata, dar si mai multa mizerie, poate de aceea ss-au inmultit, iar dupa ploaie ies pe alei. La plimbare, poate. Da, admiram zilele trecute cirezi de melci iesite pe trotuar, pe langa gardul de sarma al blocului unde locuiesc, chiar in calea trecatorilor. Ici si colo cate o balta mucilaginoasa si coji din casa de clacar... M-am ingrozit. Pe cativa i-am luat si i-am apropiat de iarba. I-am intors din drumul fericiri sau din drumul mortii? Nu stiu! Erau melci maturi, mamele si tatii, dar si puisorii. Ce vreau ei, de fapt.? Vreau sa le admiram cochiliile, de/o imbinare fascinanta a culorilor sau mersul incet, elegant. Ma gandeam, ce i-a manat in aceasta riscanta aventura?! Parinti si puisori avansau Nu stiu cine sunt dusmanii lor, dar oamenii neglijenti cu fiintele de langa ei sunt sigur dusmanii melcilor. Nu, nu sunt luati pentru a fi mancati, desi se stie fac parte din meniuri delicioase si scumpe, pentru pretentiosi si bogati. Nu, noi, n-am ajuns sa mancam melci! Pur si simplu sunt striviti: din nepasare, din neglijenta, din curiozitate, din ignoranta. Moartea lor vine, asadar, pe alee, in lumina. De ce nu putem oare respecta pe cineva care si-a facut o casa, isi duce povara cum poate, mai iese si la plimbare si care nici nu se grabeste? Aventura de a iesi la drumul mare, in luminis ii costa, pe multi.