Iepurele de Patagonia (Dolichotis patagonum)

Iepurii au facut, in trecut, parte din ordinul Rodentia, alaturi de rozatoare, apropiindu-se foarte mult de acestea prin felul de viata si prin hrana. Cercetatorii Tullberg (1899) si Gidley (1912) au fost, insa, de parere ca cele doua subordine: Duplicidentata, al iepurilor si Simplicidentata, al rozatoarelor, cuprind specii care se deosebesc in mod evident intre ele, fapt ce a determinat separarea lor in ordine diferite. Astfel ca iepurii fac, la momentul actual, parte din ordinul Lagomorpha, familia Leporidae, avand un numar redus de specii, prezente, insa, in aproape toate continentele si in toate climatele.

Iepurele de Patagonia, desi este foarte asemanator unui iepure obisnuit prin infatisare si prin mod de viata, face parte din ordinul Rodentia, familia Caviidae, subfamilia Dolichotinae, care cuprinde un singur gen Dolichotis si numai doua specii: Dolichotis salinicola si Dolichotis patagonum.

Mara de Patagonia (Dolichotis patagonum) este un rozator de talie relativ mare, cunoscut si sub denumirile de: Marele Mara, Iepurele de Patagonia, Porcusorul de Patagonia sau Cobaiul de Patagonia. Traieste in sudul si centrul Argentinei, preferand zonele calduroase, acoperite cu verdeata. Ca si iepurii obisnuiti, Mara de Paragonia prefera sa-si petreaca ziua intr-o adancitura a solului, pe care si-o construiesc singuri, insa, ocazional populeaza si vizuinile altor animale. Hrana lor este exclusiv vegetala, fiind formata din iarba sau diferite parti ale plantelor.

Exemplarele adulte au o lungime de 69 pana la 75 cm, greutatea lor atingand 8-16 kg. Reprezinta unul dintre putinele animale monogame (castorul este, de asemenea, monogam). Masculul insoteste femela in permanenta, protejand-o de ceilalti masculi rivali sau de pradatori. Pot fi vazuti mergand in pereche, rareori calatoresc in grupuri de pana la 70 de indivizi in cautatea hranei.

Femelele nasc cate 2 pui odata, iar in decursul unui an se reproduc de maximum 2 ori. Micutele animale sunt crescute intr-o vizuina comuna, denumita generic “cresa”. Intr-o astfel de “incapere” isi pot creste puii aproximativ 15 perechi de Mara. La 24 de ore de la nastere puii sunt capabili sa roada, insa raman in cresa timp de 4 luni, perioada in care “mamele” ii viziteaza periodic pentru a-i hrani.

Durata aproximativa de viata a iepurilor de Patagonia este de 5 pana la 7 ani in captivitate, putand depasi 10 ani in liberatate. In general, sunt crescuti in gradini zoologice sau sunt preferati ca animale de companie. Cei care au fost obisnuiti de la nastere cu prezenta omului sunt extrem de sociabili, ceilalti evitand socializarea si devenind activi numai in timpul noptii. Desi numarul exemplarelor a scazut in ultima vreme, iepurii de Patagonia nu sunt inclusi inca pe lista animalelor protejate. Aceasta  descrestere este cauzata de pierderea habitatului, generata de introducerea de catre om a unor specii de iepuri salbatici pe teritoriul care le apartinea, ceea ce a condus, printre altele, la imputinarea resurselor Marilor Mara.