Furnicile

Subordinul himenopterelor, din care fac parte furnicile, este foarte bogat in forme, si este reprezentat de totalitatea insectelor cu aripi subtiri, cele posterioare sunt legate prin intermediul unui rand de carlige cu cele anterioare, formand o unitate aerodinamica. Speciile acestui ordin: furnicile, viespile si albinele au atins apogeul dezvoltarii insectelor prin formarea de colonii, care au o activitate psihica uimitoare. Furnicile sufera in dezvoltarea lor o metamorfoza completa, in decursul careia, in timpul unui stadiu de repaus (nimfa), organizarea larvara dispare in cea mai mare masura, refacandu-se complet o alta forma, aceea a stadiului de adult. Anumite organe dispar definitiv, iar altele se formeaza in locul acestora, schimbandu-se, astfel, atat morfologia, cat si modul de viata al stadiilor respective. Exista trei stadii bine definite ale metamorfozei: larva, nimfa si adult.

Coloniile de furnici (Formicidae) dureaza multi ani, comparativ cu coloniile anuale ale viespilor. Constructia cuiburilor este foarte variata: furnica de lemn (Lasius fuliginosus), neagra si stralucitoare, isi construieste cuibul din carton de lemn; furnica telegrafa (Camponotus), care traieste tot in copaci, isi face cuibul prin scobirea zonelor de lemn poros de primavara. Musuroaiele inalte din paduri sunt operele furnicilor rosii de padure (Formica rufa). Furnicile tesatoare din tarile tropicale (Oecophylla) isi tes cuiburile din frunze, folosind larvele lor ca suveici.

In general, furnicile sunt insectivore, dar se hranesc si cu plante, iar unele specii isi cultiva singure hrana, crescand paduchi de plante sau cultivand ciuperci, pentru a produce o dieta nutritiva pentru colonie. Astfel ca, mai multe specii de furnici europene ingrijesc paduchi, pe care ii «mulg», mangaindu-i cu antenele pentru a incuraja productia de miere extraflorala – sursa lor de hrana. Desi este bogata in zaharuri, mierea are, in general, putine proteine. Pentru a compensa aceasta lipsa, o specie de furnici din Asia cara viermii de pe frunzele mai vechi, pe cele tinere, bogate in proteine, asigurundu-se astfel ca mierea rezultata are un nivel proteic ridicat.

Furnicile taietoare de frunze din America de Sud transporta frunzele taiate si alte fragmente vegetale in colonie. Cand ajung la cuib furnicile depun recolta intr-una dintre camerele subterane destinate cultivarii fungilor. Furnicile mai mici maruntesc frunzele, altele si mai mici le mesteca si le framanta, facand cocoloase, pe care le imprastie prin camere. Aceste cocoloase reprezinta mediul ideal de crestere pentru o ciuperca asemanatoare cu mucegaiul de paine. Ciuperca digera celuloza si proteinele din materia vegetala, producand nutrientii necesari furnicilor. Micutele furnici ale coloniei «plivesc» gradina de alte ciuperci intruse. Ciupercile cu mierea extraflorala hranesc cei aprox. 5 milioane de indivizi ai coloniei.

www.zooland.ro