Comportamentul animalelor

Comportamentul este o succesiune de stari temporare, un flux continuu, dar nu uniform, de elemente legate unul de altul intr-o anumita ordine avand deci o structura desfasurata in spatiu si timp.

Fiziologii ambientalisti sustineau ca intregul comportament al unui animal este compus din reactii reflexe determinate de stimuli externi, mediul avand un rol exclusiv in determinarea sa.

Comportamentul unui animal prezinta ca si structura sa morfologica o crestere si o dezvoltare in cursul vietii individuale incepand cu nasterea si sfarsind cu moartea.

Dezvoltarea comportamentului instinctiv atinge punctul culminant atunci cand animalul devine matur. Comportamentul ajuta animalul sa supravietuiasca intr-o lume ostila tot asa cum o face functia digestiva renala sau circulatorie. In aceasta consta �finalitatea� comportamentului.

Comportamentul intervine in procesele de selectie atat in relatiile intraspecifice cat si in cele interspective.Comportamente intraspecifice cum ar fi curtarea, imperecherea, combativitatea sau ingrijirea progeniturii pot fi directionate selectiv fata de anumitzi indivizi de aceeasi specie. Din punct de vedere interspecific comportamentul pradatorilor fata de prada ca si alte forme ale competitiei intre specii diferite pot avea o valoare selectiva.

Comportamentul intervine si la nivelul selectiei interspecifice mai ales in cadrul relatiei pradator-prada. Este evident ca variatiile ce survin la animalele prada mai ales in sfera comportamentului de salvare au o mare importanta adaptiva si determina o selectie din partea pradatorului.

Comportamentul expresiv al nou-nascutului cuprinde plansul si surasul. El plange cand se simte abandonat de mama cand e flamand sau cand resimte orice alta senzatie de disconfort.

In concluzie exista suficiente fapte ce probeaza ca in natura procesele de invatare survin frecvent in functie de apartenenta sistematica si modul de viata al speciilor imbinandu-se complex si adaptiv cu elementele innascute ale comportamentului. Procesele de invatare nu sunt insa determinate exclusiv si nici macar in primul rand de mediul extern ci dispun de o determinare genetica deoarece un animal nu poate invata orice si oricand. Invatarea este mai mult sau mai putin precisa, limitata in spatiu si in timp,in functie de obiectul sau de perioada din viata animalului in care se manifesta pe deplin eficienta sa adaptiva.