Ciorile

Din familia foarte cuprinzatoare a ciorilor (Corvidae) fac parte cei mai mari reprezentanti ai paseriformelor. Cu exceptia Noii Zeelande, acestia populeaza toate zonele de latitudine si altitudine ale pamantului, avand cei mai multi exponenti in tarile calde. Caracteristic corvidelor sunt perii aspri, puternici de la baza ciocului, care acopera si narile. Masculii nu se deosebesc esential de femele. Corvidele naparlesc o singura data pe an, sunt pasari omnivore, deopotriva daunatoare si folositoare, fidele si sociabile intr-un grad inalt. Ele se aduna in carduri mari nu numai pentru cautarea hranei, ci si pentru dormit si obisnuiesc sa-si creasca puii in colonii mari. Toata familia participa la cresterea puilor si ajuta la apararea de pradatori a spatiului in care traiesc.

Ciorile se hranesc cu ouale si puii pasarilor mici, cu viermi, seminte, fructe, cereale si nuci. De asemenea, vaneaza animale mici, cum sunt broastele, soarecii si mult mai rar puii de iepuri, desi mai degraba prefera animalele moarte. Sunt considerate a fi cele mai inteligente dintre toate speciile de pasari. Ciorile americane, de exemplu, par sa aiba cunostinte elementare de fizica. Mari consumatoare de nuci, acestea au invatat cum sa extraga miezul din fructele cu coaja tare: le arunca din pom de la o inaltime considerabila pentru a le sparge. Pe langa faptul ca reusesc sa evalueze grosimea cojii, ele stiu din experienta proprie ca diverse suprafete sparg in m  od diferit. Astfel, cand se afla deasupra unui teren moale, ciorile urca mai sus pentru a da drumul nucilor. Ciorile din insula Noua Caledonie dau dovada de o abilitate si o inteligenta deosebite; ele folosesc “unelte” pentru a vana larvele din coroanele palmierilor. Cozile ascutite ale frunzelor sunt folosite pe post de tepe, cu ajutorul carora ciorile trag larvele printre frunze.

Ciorile sunt pasari foarte zgomotoase; croncane tare, suparator si ritmic, zgomotele emise de masculi fiind de acelsi tip cu cele produse de femela. Zgomotele difera in functie de mesajul pe care vor sa-l trasmita.  Atunci cand se afla in pericol, de ex., croncaniturile sunt scurte si ascutite, ca niste “tipete” de alarma sau de alerta. Tipetele mai lungi sunt emise pentru a-si marca teritoriul, pe cand cele duble sau scurte pot servi ca un “indemn la atac” sau pentru a-si avertiza membrii familiei despre existenta unor dusmani.

Cioara neagra (Corvus corone), cu un penaj negru batand inspre albastru si cioara cenusie (Corvus cornix), al carei penaj este negru numai pe cap, pe partea anterioara a gatului, pe aripi si pe coada, restul corpului fiind cenusiu, sunt doua specii foarte asemanatoare intre ele si cantaresc aproximativ 450 de grame. Cioara neagra este de dimensiuni putin mai reduse fata de cioara cenusie, are remigele secundare de un luciu metalic, iar vesta cenusie este mai deschisa la culoare.

www.zooland.ro