Caracatitele otravitoare

O data ce o caracatita sa otravit pe cineva la inceput va simti un fel de greata. Apoi privirea devine cetoasa. In cateva secunde orbeste. Pierde simtul tactil. Nu mai poate vorbi sau inghiti. Trei minute mai tarziu este paralizat si incapabili de a mai respira.

Caracatita cu inele albastre este extrem de otravitoare. Are ciocul mic, ca de papagal si poate musca si prin costumul de scafandru. Ultimul lucru pe care victimele il vad sunt inelele albastre care sunt vizibile numai cand se pregateste sa atace.

Caracatita cu inele albastre este doar de marimea unei mingi de golf insa otrava ei este suficient de puternica pentru a ucide un adult in cateva minute. Nu se cunoaste vreun antidot. Singurul tratament este: ore intregi de masaj cardiac si respiratie artificiala pana cand otrava se difuzeaza si se pierde in sistem.

Otrava nu este injectata ci este inglobata in saliva caracatitei, care este secretata de doua glande, fiecare de marimea creierului ei. Otrava dintr-o glanda e folosita pe prada ei principala, crabii, si este relativ inofensiva pentru oameni. Otrava din cealalta glanda serveste ca aparare impotriva rapitorilor. Caractatia cu inele albastre fie secreta otrava in vecinatatea prazii, asteapta sa devina imobila si apoi o devoreaza, fie sare pe ea, o infasoara cu cele 8 tentacule si apoi o musca.

Exista doua specii de caracatite cu inele albastre: Hapalochlaena lunulata, care este mai mare si creste pana la 20cm masurate cu tentaculele stranse. Cealalta, Hapalochlaena maculosa, este mai mica si mult mai raspandita, cantarind cu greu 28 grame . Se intalnesc in coralii de adancime si bazinele stancoase ale Australiei. Si sunt chiar dragute, cu culoarea lor maronie sau galbuie. Dar nu le atingeti - pana cand sa le vedeti inele de un albastru electrizant este deja prea tarziu.