Baziliscii

Fac parte din genul Basiliscus, familia Corytophanidae, subordinul Iguanidae. Asadar, baziliscii sunt iguane, ai caror masculi au pe cap o creasca inalta si cutanata. Pe spate si la baza cozii au, de asemenea, cate o creasta dintata din piele, sprijinita de apofizele spinoase ale vertebrelor. Aceste caracteristici fizice le-au adus reputatia de animale legendare. “Atat in mitologia europeana, cat si in cea romaneasca, baziliscul sau vasiliscul, este o reptila fabuloasa, reprezentata, de obicei, ca o combinatie de sarpe si cocos, avand puterea de a ucide din privire sau prin otrava rasuflarii.” (Sursa: wikipedia.org).

Sunt animale diurne, arboricole, lipsite de discuri adezive. Se hranesc, in general, cu insecte sau cu vertebrate mici. Pe pamant se deplaseaza fugind pe membrele posterioare, in pozitie ridicata si inclinata. Baziliscii au abilitatea de a alerga pe apa, deplasandu-se pe suprafata acesteia in pozitie  aproape verticala, cu o viteza de pana la 12 km./h. Aceasta “cascadorie” este posibila datorita labelor lor special adaptate si prevazute cu franjuri care le maresc suprafata.

In general, traiesc in America tropicala. Pe  baziliscul maro sau baziliscul dungat (Basiliscus vittatus) il intalnim frecvent in plantatiile de banane si cafea din Guatemala, dar si in Mexic, Nicaragua, El Salvador, Honduras, Belize, Panama, Costa Rica si Columbia. Corpul sau este de culoare maslinie cafenie, cu o dunga galbena lucitoare pe fiecare parte si este prevazut cu o creasta dorsala joasa. Poate ajunge pana la 45-60 cm. lungime, are capul mare, membrele lungi si suple. Masculii au botul mai lung decat femelele si prezinta creasta atat pe partea dorsala, cat si pe ceafa si gat.

Baziliscul comun (Basiliscus basiliscus) traieste in padurile tropicale din America centrala si de sud, in apropierea apelor curgatoare. Nu sunt animale periculoase, se hranesc cu insecte, plante, vertebrate mici, pesti etc. si au numerosi pradatori, printre care: serpii, pasarile de prada, pestii si reptile mari. Media de viata este de 7-8 ani in  captivitate. Femelele depun 2 pana la 18 oua, de 5-8 ori pe an. Acestea eclozeaza dupa 3 luni, iar puii cantaresc aprox. 2 grame la nastere.

Baziliscul cu capul rosu (Basiliscus galeritus) poate fi intalnit in partea vestica a Columbiei si din Ecuator pana in America Centrala. Corpul este de culoare verde-olive, burta este brun roscata, iar gatul alb cu nuante de galben.

Baziliscul verde, baziliscul cu pene sau baziliscul cu fruntea penata (Basiliscus plumifrons) traieste limitat in Costa Rica si are un coif crestat, cu aspect penat – de unde si denumirea populara a acesei specii.

www.zooland.ro